Gheorghe MAXIAN, copresedinte al Filialei Orhei a Consiliului Unirii

Dle Gh. Maxian, sunteti un roman foarte activ in Basarabia si luptati consecvent pentru ideea unionista. Prima noastra intrebare este unde erati pe 27 august 1989?

Ca unul dintre fondatorii si organizatorii Miscarii de Eliberare Nationala, eram in fruntea cohortei unionistilor orheieni, care avansa dinspre Circ spre PMAN, unde urma sa aiba loc prima Mare Adunare Nationala a Romanilor din Moldova estica (Basarabia), pentru a se decide, dupa aproape doua secole de instrainare, incotro plecam, incotro ne vom tine calea si ce viitor ne alegem.

Si care a fost semnificatia acelei Mari Adunari pentru Dvs.?

Pentru mine semnificatia a fost una absolut deosebita. Apreciez, in primul rind, ca extrem de importanta, pentru fiecare roman, adoptarea Declaratiei de Independenta fata de imperiul raului – Rusia bolsevica, sovieto–comunista, acaparatoare de teritorii de la toate tarile cu care se margineste, pentru a le deznationaliza, nimicind poporul bastinas si populandu-le cu rusi. In al doilea rind, a fost semnificativ acest mare for romanesc prin faptul ca am luat cuvintul in numele numeroasei delegatii orheiene in calitate de membru al Comitetului Executiv al Miscarii Republicane. Imi amintesc, m-am apropiat de presedintele de atunci al Frontului Popular, Ion Hadirca, comunicindu-i ca, dupa ce voi sfirsi cuvintarea, urma sa propun, simbolic, spre revotare, textul Actului Unirii al Sfatului Tarii din 1918. Hadarca a mers sa il consulte pe Mircea Snegur care, fiind, ca intotdeauna, indecis, i-a raspuns ca “inca nu s-a copt momentul”. Regret mult si azi ca m-am consultat cu presedintele Frontului, avind remuscari de constiinta de cite ori imi aduc aminte de acel moment sau ascultand discursul la TV ori Radio din acea zi…

Cum apreciati evolutia politica dincoace de Prut dupa 1989? S-a apropiat sau s-a indepartat perspectiva Unirii?

E clar de la sine ca evolutia evenimentelor derulate in Moldova estica a fost o revolutie de catifea, prin care s-au obtinut mici biruinte: Grafia Latina, Limba Romana, Suveranitatea,Tricolorul, Independenta, democratizarea vietii social-politice, avansarea populatiei spre identificarea nationala, redobandirea cetateniei romane, constientizarea, de catre multi basarabeni, a avantajelor Unirii cu Romania, trecerea la valorile nationale romanesti prin sistemul educational, revenirea la toponimia nationala etc… Regret, insa, ca aceste realizari nu s-au transformat intr-o Victorie – Reintregrirea!

De ce nu s-a infaptuit atunci si nici pana azi Unirea?

In viziunea mea Unirea a fost stopata de un sir de factori printre care:

– implicarea fortelor distructive si a serviciilor ruso-sovietice in procesul unionist derulat (separatismul nistriano-gagauz, armata a 14-a, coloana a cincea a Rusiei de la noi etc.)

– decalajul dintre conducerea Frontului Popular Unionist si conducerea R.Moldova, ramasa, in continuare, atasata instructiunilor de la Moscova, fara a se decide rapid si fara ingerinta din afara incotro sa avanseze

– intentiile separatiste ale vojacilor Snegur si Lucinschi, referitor la problema Unirii, oistilitatea promovata ostentativ de rusii-comunisti si cozile de topor bastinase in frunte cu Voronin.

– ruptura dintre unionisti si vogorizii moldoveni (e stiut de toata lumea ca diacovii, lupii, papusarii, contrabandistii, cioroii, dodonii si altii nu au venit sa unifice acest popor ratacit, nici sa-l avanseze spre imbunatatirea vietii si prosperitatea oamenilor, a societatii ori sa ii stopeze suferintele, ci ca s aisi rotunjeasca solid conturile bancare, prin inavutire ilegala, furt, jecmanind si jupuind oamenii de rind s.a.m.d.

Cum credeti, ce este necesar sa se intreprinda astazi?

Pentru a avansa citusi de putin pe plan economic si material sunt necesare mici reforme importante, reducerea ministerelor la vreo opt, precum si a departamentelor, a numarului functionarilor la toate nivelurile, lichidarea privilegiilor pentru acestia si pentru demnitari, pentru alesii poporului, reducerea numarului parlamentari la 75, plafonarea salariilor in institutiile de stat si in sfera privata, lichidarea premiilor anuale unor angajati, organizarea unor comisii populare ce ar scoate la iveala neplata impozitelor de catre orice individ, cu tragerea la raspundere. Referitor la idealul nostru, al PNL-istilor, care ne-am declarat deschis ca scop Unirea, e clar ca fara vogorizii ce ne conduc de la Chisinau si de la Bucuresti, nu vom reusi realizarea acestui Maret si Nobil Ideal, insa, totodata, trebuie sa familiarizam si sa informam masele, prin orice fel de actiuni, asupra avantajelor Unirii, solicitind ambelor Guverne, emisiuni TV si Radio dinspre Bucuresti spre Chisinau si invers, saptaminal, cu dari de seama despre ce fac, in acest sens, guvernantii si solicitantii, editarea unor ziare pe ambele parti ale Prutului, ce s-ar distribui gratuit, formarea Consiliilor Unirii la nivel de stat, trecerea libera, timp de o saptamina, a hotarelor in ambele parti, precum si de sarbatori etc.

Ce face, de ani buni, Orheiul in planul luptei pentru refacerea unitatii nationale romanesti, stiindu-se ca Unirea din 1918 tot de la Orhei pare sa fi pornit?

E adevarat ca orheienii au anticipat Actul Unirii din 1918 unde, cu doua zile mai devreme, la 25 martie, prin hotarirea Adunarii de Zemstva, s-a luat decizia unanima ca Judetul Orhei se uneste cu Patria-mama Romania. Urmind exemplul deputatilor orheieni din Sfatul Tarii, care au votat, in majoritatea lor, pentrut Unirea Basarabiei cu Patria-mama, noi, unionistii, intre anii 1988-1991, am demontat, in primul rind, monumentul idolului comunist Lenin, din centrul Orheiului. Apoi am schimbat denumirrile institutiilot si ale strazilor, redenumindu-le in spiritul si in traditia nationale, am adunat 82 mii dolari SUA pentru proiectarea si edificarea Monumentului lui Mihai Eminescu. Mai tirziu a fost instalat pe piata centrala a Orheiului Monumentul domnitorului Vasile Lupu, am promovat in organele supreme de stat personalitati demne de idealul si de natiunea romana, am activat permanent in directia mentinerii pulsului unionist (mitinguri, intruniri, conferinte, marsuri, omagieri ale datelor istorice nationale) in sinul societatii orheiene s.a.

De ce sinteti membru al Partidului National Liberal? Sinteti primult raion din Basarabia care a creat filiera Consiliului Unirii la Orgei. Ce ati facut si ce faceti actualmente in directia unionismului?

Tot timpul am activat in formatiuni politice care promovau deschis unionismul, acesta fiind si scopul vietii mele. La PNL am venit de la PL, cind a inceput sa nu-mi placa unionismul politic fals, promovat de M.Ghimpu si nici manipularile lui. Asa am si procedat si imi voi aduce intreg aportul politic in formatiunea ce declara statutar si deschis ca scopul nostru este reunirea cu Patria tuturor romanilor – Romania.

Legat de Consiliul Unirii, sunt si eu fondator, inca din anul 1991, la Iasi, al Consiliului National al Unirii, cind l-am ales ca presedinte pe Mircea Druc. De aceea, cind am aflat despre Consiliul Unirii, mi-am adunat imediat prietenii, colegii din fosta MEN si Frontul Popular, am discutat Manifestul Consiliului Unirii si alte documente adoptate si difuzate, am creat o filiala unionista la Orhei. Care are ca scop suprem Unirea plaiului orheian – dupa cum au procedat inaintasii nostri – la Patria-mama. Dupa crearea Consiliului Unirii la Orhei am avut un sir de actiuni unioniste: editarea publicatiei “Farul Reintregirii”, comemorarea datelor istorice si a sarbatorilor natiunii noastre romane, desfasurarea unui Mars de doliu si de protest la implinirea a 200 de ani de ocupare a Basarabiei de catre hoardele ruso-tariste. Am participat permanent la manifestatiile din Chisinau, inclusiv la cele de la Cahul, Iasi, Balti, Bucuresti.

De asemenea am initat un sir de conferinte stiintifice avind caracter thematic unionist, personal am tinut un sir de discursuri la manifestatiile organizate de Consiliul Unirii in Piata Marii Adunari Nationale, in fata Academiei de Stiinte, in fata Ambasadei Rusiei s.a.m.d.

Aveti diverse preocupari si realizari, vorbiti-ne despre ele…

In afara de specialitatile de istoric, sociolog, politolog si muzician, in care sint documentat bine, am si niste hoby-uri, ocupatii de viata, care-mi sint ca niste umbre ce nu se distanteaza de mine niciodata… Sint autorul a circa 400 de cintece (lirice, valsuri, tangouri, marsuri, patriotice, polci si piese instrumentale de pian si acordeon) unele fiind inmanunchiate pe doua CD-uri. In acest domeniu detin titlul de laureat al Festivalului-concurs “Crizantema de Argint” la sectiunea “Creatie”, am editat pina in prezent 20 de carti cu continut istoric, publicistic, muzical, turistic-cultural etc. Sint absolvent eminent al Facultatilor de Istorie, Sociologie si Politologie, membru al Uniunii Muzicienilor din R.Moldova, doctorand la Institutul de Istorie al Academiei de Stiinte a Moldovei.

Dar despre familie ce ne povestiti?

Obirsia mi se trage de la parinti si bunici constienti de apartenenta la Natiunea Romana. Bunicul meu, pe 29 decembrie 1940, a fost condamnat, de catre “osoboie sovesceanie”, la pedeapsa capitala, pentru activitate si colaborare cu liberalii romani, fiindu-i apoi schimbata sentinta in or.Cistopolsk din RASS Tatara, in deportare, pe 25 de ani, pe insulile Svalbard (Spitberghen) din Norvegia, de unde nu s-a mai intors.

Toti membrii familiei mele sint romani informati:

sotia Eudochia e profesoara de biologie si chimie;

feciorul Cezar e absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti;

fiica Mariana si ginerele Cezar Cazanoi sint absolventi ai Academiei de Muzica din Cluj; nepotica Corina este eleva in clasa a V-a, multipla medaliata la diferite concursuri de interpretare la pian;

nepotelul Teodor are 2,5 anisori, dar interpreteaza deja perfect cintecul “Noi sintem romani!” C totii locuiesc in Bucuresti.

Dupa parerea Dvs., ce ar trebui sa faca Bucurestiul pentru a apropia realizarea idealului national de reintregire a poporului roman si reintregirea Tarii?

Doar citeva lucruri esentiale, pentru inceput:

– Guvernul Romaniei trebuie sa constientizeze responsabilitatea rezolvarii problemei Basarabiei, ce tine de competenta Romaniei. O lume cunoaste ca R.Moldova este rezultatul Pactului Ribbentrop-Molotov si al creatorilor-criminali Stalin si Hitler. Nu este si nici nu poate fi o alta tara ce ar avea dreptul si imputernicirile sa rezolve aceasta chestiune.

– Nici o tara din lume, in afara de Romania, nu are dreptul sa-si pretinda Basarabia, fiindca intre URSS si Romania nu a fost semnat nici un tratat sau conventie, care sa fi fixat actul de cedare a Basarabiei catre URSS. Nota ultimativa a URSS-ului din 26 iunie 1940, prin care se confirma ca Basarabia a fost a Imperiului Rus, este o manipulare ordinara a sovieticilor. Tratatul dintre Poarta Otomana si Imperiului Rus din 16 mai 1812 si-a pierdut orice valabilitate si putere juridica, inca din 1921, prin Tratatul dintre Federatia Rusa si Turcia, care anulase toate tratatele anterioare dintre cele 2 imperii.

– Astfel, Romania, din al carei trup, in 1940, a fost rupta Basarabia, poate argumenta documentat, in baza legislatiei internationale, ca inexistenta unei parti contractante (URSS-ul) duce la lichidarea consecintelor oricaror tratate ori conventii bilaterale ce nu mai au nici o putere juridica (se are in vedere odiosul Pact Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939)

– In raspunsul Guvernului roman din iunie 1940, la nota ultimativa sovietica despre Basarabia si nordul Bucovinei, se spune doar ca Romania este impusa sa-si ia armata si administratia din aceste tinuturi istorice romanesti, nu si sa le cedeze definitiv si ireversibil.

– Desi teritoriile Romaniei ocupate in 1940 nu mai apartin Rusiei, ci Ucrainei, lichidarea consecintelor detinerii lor ilegale de catre posesoarea actuala Ucraina ar trebui sa fie pe ordinea de zi a ONU si a Consiliului Europei, in baza actelor legislative internationale, prin negocieri intre Guvernele Romaniei si Ucrainei.