Statul neutru si legea liberala

Principiile liberalismului [Rating: *** Voturi exprimate: 229]




Statul neutru şi legea liberală

35. Statul liberal trebuie să fie neutru. El nu poate privilegia, sub nici un motiv, vreun individ sau vreun grup de indivizi. Această egalitate "abstractă" este întrupată în legea liberală.

36. Legea liberală trebuie să aibă drept principale caracteristici generalitatea, universalitatea şi certitudinea.

Legea liberală trebuie să fie generală, în sensul că ea nu este elaborată pentru a favoriza un anumit grup de persoane, ci pentru a da posibilitate oricărui individ sau grup de indivizi să- şi dovedească utilitatea pentru ceilalţi. Deşi răspunde, de bună seamă, unei cereri venite din partea societăţii, deşi reprezintă o tentativă de a rezolva o problemă socială concretă, cu actori concreţi şi situaţii concrete, legea liberală trebuie să stipuleze un cadru abstract şi general al acţiunii şi nu să impună regulile care favorizează interesele egoiste ale unei părţi a corpului social.

Legea liberală trebuie să fie universală, adică să nu fie aplicabilă doar în contextul pentru care a fost elaborată, ci în orice context. Cu alte cuvinte: chiar dacă sunt formulate într-o epocă dată şi pentru o societate anume, prevederile legii liberale trebuie să privească în egală măsură prezentul şi viitorul. Tot aşa cum oportunismul juridic perverteşte energiile spontane ale societăţii, blocându-le evoluţia în forme de manifestare lipsite de universalitate, o lege care caută doar să speculeze prezentul riscă să nu poată ameliora deloc viitorul.

Legea liberală trebuie să fie certă, adică să reprezinte un reper stabil, în funcţie de care indivizii să îşi poată elabora planurile personale de viaţă. Ea trebuie să includă de aceea mijloace precise, imposibil de modificat în funcţie de presiunile economice ale prezentului şi de târguielile politice ale actualităţii. Dacă astfel de modificări ar fi posibile, toţi cei care refuză aceste practici sau din alte motive nu participă la ele ar fi nedreptăţiţi.

Lipsa de generalitate conduce la particularism şi părtinire; lipsa de universalitate duce la oportunism juridic; lipsa de certitudine conduce la arbitrar şi inegalitate. În fond, în grade şi din motive diverse, dacă generalitatea, universalitatea şi certitudinea legii liberale ar lipsi, atunci dreptatea socială ar fi imposibilă.

37. Neutralitatea statului liberal priveşte, pe de altă parte, separarea sa de orice dogmă religioasă.

Spre deosebire de cetăţeni, care pot îmbrăţişa orice credinţă, statul nu poate îmbrăţişa nici una. Astăzi nu mai poate fi invocată decât în mod ipocrit şi, din punct de vedere politic, cu efecte periculoase, confuzia dintre stat şi biserică. Tradiţia politică a modernităţii a condus la o "privatizare" a sferei religiosului, consecinţă directă a câtorva principii liberale ferme, între care distincţia dintre public şi privat şi diversitatea ireductibilă a scopurilor şi obiectivelor umane sunt cele mai importante. Într- adevăr, dacă dorim să păstrăm libertatea individuală a voinţelor şi dreptul fiecăruia de a-şi urma nestingherit scopurile, atunci suntem constrânşi să limităm sfera a ceea ce este comun tuturor doar la apărarea faţă de agresorii externi, la stabilirea regulilor jocului, la pedepsirea trişorilor şi la menţinerea păcii sociale. Toate celelalte interese trebuie cu necesitate să fie private, altfel consensul social nu mai poate fi atins, iar pacea socială se năruieşte. Într-un regim democratic al libertăţii scopurilor, religia trebuie cu necesitate să se retragă în domeniul privat (laicizare).

"Privatizarea" religiei nu trebuie să conducă la ostilitate din partea acelei părţi a societăţii care se întâmplă să fie agnostică, atee sau anticlericală. Statul liberal garantează fiecărui cetăţean libertatea religiei sale, atât faţă de ostilitatea altor religii, cât şi faţă de ostilitatea celor lipsiţi de orice religie. Pe de altă parte, regimul separaţiei dintre stat şi religie nu ar trebui să afecteze intensitatea trăirii religioase şi nici să nu diminueze eficacitatea acelui tip de solidaritate comunitară care are drept temei o credinţă.

Comentarii

Lasă un răspuns