Politiciana Vitalia Pavlicenco ne relatează impresia rămasă în urma interacțiunii cu sistemul judiciar din Republica Moldova. Ilustrarea face parte dintr-o campanie inițiată de Magistrat.MD. Alte opinii expuse de cetățeni le publicăm zilnic, tot aici, pe Magistrat.md Fiți pe fir și dați mai departe, să se știe! // Click pentru detalii: www.Magistrat.MD
„Interacțiunea mea cu sistemul judiciar e veche. Iar impresiile – tot mai proaste. Acum câțiva ani aveai convingerea că, dacă ai dreptate, câștigai. Acum o asemenea convingere nu există, pentru că interese de tot felul și cârdășii nebănuite își fac efectul. Dincolo de interesele politice, în schimbul cărora se vinde și se cumpără totul, contează funcția, și nu legea, contează relațiile și banul, și nu legea, demnitatea, onoarea. Am tot mai ferma convingere că nici magistrații, nici asistenții lor pur și simplu nu citesc materialele din dosar, recursurile, apelurile, pentru că, dacă le-ar citi, nu ar emite hotărâri contrare legii, adevărului, probelor și precedentelor CEDO.
Unul a trebuit să câștige într-o instanță pentru că un oligarh a avut interes să participe în alegeri cu formațiunea sa și să rupă voturi de la comuniști. Un avocat cu gura mare intră în cârdășie cu judecătorii și devine avocatul diavolului roșu, desigur – de dragul banului își vinde și națiunea.
Pe cei care știu să aplice legislația CEDO îi persecută, că sunt periculoși, la fel se procedează cu cei deștepți și verticali, care sunt foarte puțini.
Practici vechi, sovietice în a aplica legea, pe care unii magistrați nici nu înțeleg cum să o aplice până nu se sfătuiesc neapărat cu umbrelele lor din instanțele superioare.
Pronunțarea unor decizii fără indicarea dreptului material în baza căruia au fost luate.
Aplicarea folozofiei vechilor coduri, și nu a celor noi.
Repartizarea unor dosare neobișnuite și în premieră, cum a fost cel de constatare a faptului cu valoare juridică, unor judecători slabi, fricoși, indeciși, ca să fie obedienți.
Aspectul legat de executarea hotărârilor este un capitol aparte.
Cazuri revoltătoare de compromitere a securității raporturilor juridice, decizii definitive la CEDO, care sunt neglijate și procesele luate de la început, prin corupția sistemului juridic național.
Practica proastă de aplicare nu a legii, ci a recomandărilor Plenului Curții Supreme de Justiție sau a Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv care contravin legii, dar se mai și invocă unele recomandări ale CEDO R.Moldova, ca ”țară săracă”.
Retragerea licențelor avocaților care nu intră în cârdășie cu sistemul în întregime.
Extinderea caracatiței în justiție până la CEDO, unde reprezentantul R.Moldova operează contra propriiilor cetățeni. Va fi tot mai rău, nimic bun nu ne așteaptă. Doar Unirea cu România va schimba situația în justiție.”
Justiție pentru oameni
http://unireainseamna.md/justitie-pentru-oameni/
Una dintre problemele cele mai acute cu care se confruntă cetăţenii moldoveni este lipsa dreptăţii (pentru unii, mai importantă chiar decât nivelul lor de trai) şi imposibilitatea cetăţeanului de a-şi face auzită vocea, de a beneficia de tratament egal cu cel al unor „sus-puşi” care controlează judecătorii şi procurorii moldoveni. Cetăţeanul moldovean de rând, de cele mai multe ori, nu-şi poate face dreptate în instanţa de judecată.
În România, justiţia este independentă, judecătorii şi procurorii nu mai sunt demult prizonierii grupurilor de interese, ai mafioţilor care să-i dirijeze, aşa cum se întâmplă în Republica Moldova.
În eforturile sale de a deveni membră a Uniunii Europene, România a fost obligată să adopte reforme reale şi cuprinzătoare în domeniul instituţiilor de drept, cele care asigură exercitarea celei de-a treia puteri în stat, puterea judiciară.
Începând cu anii 1990 şi terminând cu aderarea la UE, România a realizat – după model european – reforma instituţiilor de judecată (Consiliul Superior al Magistraturii, Curţile de justiţie, tribunalele) şi procuratură (demilitarizarea acestora, transformarea în parchete pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curţile teritoriale, introducerea Ministerului Public în locul „procuraturii generale”, ca instituţie de reglementare a urmăririi penale, asigurarea independenţei procurorilor în activitatea lor).
Performanţele României în materie de asigurare a statului de drept (statul în care administraţia publică centrală şi locală respectă legile, iar cetăţenii pot obţine în instanţă să li se facă dreptate), au fost evidenţiate în fiecare raport al Uniunii Europene pe problemă, raport anual numit Mecanismul de cooperare şi verificare (MCV).
Instituţiile de drept ale României au început să facă, din 2007 încoace, performanţe simţitoare în domeniul luptei împotriva corupţiei la nivel înalt, fapt demonstrat de arestările, judecările şi condamnările mai multor foşti şi actuali înalţi demnitari de stat pentru ilegalităţile şi actele de corupţie pe care le-au comis folosindu-se de funcţia lor publică. Adrian Năstase este doar un exemplu. George (Gigi) Becali este un alt exemplu. Mai există, în afară de aceştia, zeci de cazuri de deputaţi, senatori, miniştri, şefi de consilii judeţene şi alţi demnitari care au fost deja condamnaţi sau sunt anchetaţi. Recent, instanţa i-a condamnat la diferite termene de privaţiune de libertate pe mulţi dintre cei care timp de două decenii au controlat fotbalul românesc, dedându-se de multe ori la ilegalităţi şi escrocherii.
Cu alte cuvinte, rezultatele justiţiei româneşti se văd cu ochiul liber. Aceste rezultate sunt o preîntâmpinare pentru multe alte persoane care comiteau sau comit ilegalităţi şi se credeau sau se cred de neatins.
Justiţia românească este un adevărat garant al statului de drept, al respectării legii, al transparenţei instituţionale şi, mai ales, al respectării cetăţeanului şi a dreptului său de a i se face dreptate dacă este maltratat.
Intrând în sistemul instituţional românesc prin realizarea reunificării cu România, cei peste trei milioane de locuitori ai Republicii Moldova vor putea beneficia de o mai mare echitate socială, de posibilitatea de a-şi obţine dreptatea în judecată. Ei se vor bucura de protecţia instituţiilor statului român în faţa unor fenomene omniprezente în Republica Moldova cum sunt preluările forţate ale afacerilor (raiderul), domnia mitei, a hoţiei şi a lipsei de transparenţă.
Realizând reunificarea cu România, locuitorii din stânga Prutului îşi pot recăpăta şi ei dreptatea şi demnitatea, lucruri care contează enorm în viaţa fiecărui om.
De aceea, are sens să îţi doreşti Unirea cu România şi să militezi pentru aceasta!