Aici puteti vedea si rezultatele unui sondaj
Interviu cu : Vitalia Pavlicenco
Funcţia: Preşedintele Partidului Naţional Liberal
E-mail: vpavlicenco@yahoo.com
Interlocutor: Radu Blendarencu, Liber
R.B. Care sunt pilonii programului politic al partidului pe care îl conduceţi ?
V.P. În primul rând, mulţumesc pentru invitaţia de a vă oferi un interviu. Datorită Internetului, poţi afla azi orice despre oricine. Ca şi despre principiile programatice de bază ale Partidului Naţional Liberal. Petre Ţuţea spunea că “cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material”. Să selectez, însă, câteva principii: PNL promovează valorile democraţiei liberale, ale renaşterii naţionale şi integrităţii culturale,respectul faţă de proprietatea privată, faţă de libera iniţiativă, faţă de libera exprimare, faţă de noţiunea de cetăţean, pentru valorile vieţii private,manifestat prin respectarea principiului libertăţii de conştiinţă, prin libertatea şi inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, prin respectarea vieţii private a individului. PNL optează pentru primatul individului faţă de societate, garantarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti, toleranţă în raport cu opţiunile şi convingerile celorlalţi. Libertatea individuală e obiectivul major pe care îl propunem tuturor persoanelor responsabile. În plan social, PNL are ca obiectiv modernizarea accelerată a societăţii. Stabilitatea socială se obţine prin dezvoltarea clasei de mijloc, drept bază a dezvoltării nestingherite a liberei iniţiative. În plan economic, PNL este adeptul economiei de piaţă, susţine controlul consumatorului asupra producătorului, îngrădirea, prin concurenţă, a monopolului şi eliminarea ingerinţelor administraţiei şi ale birocraţiei. Partidul se pronunţă pentru libera circulaţie a capitalului, a forţei de muncă, a mărfurilor şi a serviciilor. În viaţa economică statul trebuie să aibă un rol neînsemnat, relativ subsidiar. Rolul statului rămâne important doar în politica monetară, în alocarea resurselor bugetare pentru obiectivele de interes naţional şi în definirea cadrului legislativ bazat pe garantarea dreptului de proprietate. În plan politic, PNL e ferm ataşat valorilor democraţiei, pluralismului şi statului de drept. PNL se pronunţă pentru consolidarea statalităţii noastre în formula celui de-al doilea stat românesc. Preşedintele statului trebuie ales prin vot direct, iar Parlamentul – prin sistem electoral mixt – parţial, pe liste de partid, parţial – pe circumscripţii electorale uninominale. Partidul promovează politicile de păstrare a identităţii etnoculturale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova. În plan identitar, PNL situează R.Moldova în spaţiul etnocultural românesc şi promovează conceptul «două state, un popor». PNL se pronunţă pentru aderarea R.Moldova la NATO, drept garanţie a securităţii naţionale, a suveranităţii şi a independenţei statale. Partidul acordă prioritate absolută integrării europene a Republicii Moldova. PNL se pronunţă pentru constituirea Uniunii Interstatale România – Republica Moldova drept mecanism de accelerare a aderării la UE şi, în consecinţă, de soluţionare politică definitivă a conflictului transnistrean.
R.B. Ce este libertatea pentru dvs. Deoarece ziarul nostru se numeşte „Liber”, ce înseamnă acest concept pentru dvs.?
V.P. În general, cu cât societatea e mai liberă, e cu atât mai bogată. Însă nevoia de siguranţă prevalează nevoia de libertate. Asta se întâmplă şi la noi. Republica Moldova e cea mai săracă ţară din Europa, pentru că nu este liberă. Dintre principiile liberale, invocate mai sus, libera iniţiativă şi libertitatea de exprimare au ca rezultat creşterea bunăstării societăţii, prin creşterea bunăstării indivizilor ce o compun.
R.B. Cum a fost anul 2007 din punct de vedere politic pentru Partidul Naţional Liberal?
V.P. A fost un an complicat. Mă refer la evoluţiile generale din R.Moldova, dar şi la modul în care a decurs acest an pentru PNL şi pentru mine, ca om politic. În Legislativ, legile adoptate şi modificările de legi au două meniri. Una este că partidul comuniştilor vrea să le demonstreze oficialilor şi observatorilor străini că, deşi sunt comunişti, ar avea un Guvern reformator, care implementează reforme liberale. Ceea ce, de fapt, ori nu are loc în general, ori legile se aplică în interesul guvernanţilor şi al aliaţilor comuniştilor. A doua menire este satisfacerea directă a intereselor de clan ale comuniştilor, pentru a prelua sub control totul, în special segmentele ce nu se predau în faţa grupării mafiote de la Preşedinţie, unde se află creierul corupţiei şi al afacerilor aducătoare de bani personali şi electorali, meniţi să asigure păstrarea Puterii de către comunişti. Mă refer şi la numirile în funcţii ale supuşilor consilierilor prezidenţiali sau chiar a membrilor acestui clan prezidenţial, ce promovează constant o politică duplicitară – parcă merg spre Europa, dar, de fapt, fac totul să nu se avanseze pe această direcţie. Propunerile Opoziţiei nu sunt luate în considerare sau servesc drept material pentru plagiat politic. De aceea, nici nu mai face să te chinui cu ei, sunt o maşină prezidenţială de vot, un zid impenetrabil. Alte lucruri demne de menţionat pentru anul 2007 sunt alegerile locale, prin care 21 de raioane nu mai sunt conduse de satrapii-feudalii locali comunişti, ca până acum, precum şi „găselniţa” sau reanimarea „găselniţei” antiromâneşti în politica externă a comuniştilor, care, de fapt, are o destinaţie la fel internă. Este vorba de reanimarea stărilor de spirit antiromâneşti, reluate din practicile sovietice, venind de la Moscova şi de la bolşevicii din URSS, care au avut în privinţa Basarabiei un singur scop – „să nu o scape în România”.
Economic, Republica Moldova e la pământ, întreg dezastrul se va vedea abia după căderea regimului comunist. Sectorul privat nu se poate dezvolta, în continuare, afacerile mai reuşite sunt acaparate, în mod impertinent, de copilaşii principalei Familii, care au început să acumuleze deja al doilea miliard, probabil pentru strănepoţi. Voronin nu vrea să răspundă de nimic, de parcă nu el conduce acest stat românesc, de prin 2000, de când a dat jos – împreună cu PPCD – Guvernul Sturza. Nivelul de viaţă nu a crescut, dar au crescut, în schimb, preţurile, inclusiv la pâine, precum şi tarifele la serviciile comunale. Deşi a promis şi s–a lăudat, Voronin nu a rezolvat problema transnistreană. Pierderea alegerilor locale a fost cauzată de condiţiile de viaţă tot mai grele. Continuă acapararea pământului în favoarea capitaliştilor comunişti, nu are loc modernizarea agriculturii, nici sprijinirea efectivă a fermierilor. Poate că au crescut investiţiile în Familia Voronin, însă nu în statul Republica Moldova. În ceea ce priveşte investiţiile reale, Moldova este printre ultima dintre ţările europene. Guvernul comunist a uitat de promisiunea să conecteze beneficiarii la conducta de gaze cu numai 2000 lei, nu se dau credite ieftine pentru afaceri individuale, prin reformele zise „liberale” ale lui Voronin se urmăreşte spălarea banilor protejaţilor comuniştilor, cărora li s-au iertat impozitele neplătite, stimulându-se, astfel, indisciplina fiscală, în raport cu agenţii economici-buni manageri, plătitori cinstiţi de impozite. Cunoaşteţi bancul, aplicabil Republicii Moldova: «Ce creşte şi nu se vede? – Nivelul de trai.”
PNL a participat la alegerile locale şi cred că, pentru trei luni de existenţă, rezultatele obţinute au fost bune – în raioanele unde am depus liste am trecut pragul electoral de 5 la sută. În alegerile noi din Rezina, ne-am plasat printre cele cinci partide care au obţinut mandate de consilieri. Am purtat negocieri pentru unificarea liberală, însă unele formaţiuni liberale cred că încă nu s-au copt premisele pentru un dialog mai consistent. PNL şi-a strâns rândurile, activăm în regim normal, acum creăm Organizaţia de tineret şi Organizaţia de femei. În privinţa ratingurilor şi sondajelor, vreau să spun că ele nu sunt indicate într-o societate unde nu există acces egal la Radioteleviziunea ce ar trebui să fie pubică. Oamenilor le sunt arătaţi doar comuniştii, făcându-i să creadă că nu mai există nimeni pe lume. De unde să compare şi să afle informaţii variate bieţii oameni? Şi-apoi, comuniştii varsă o grămadă de bani proveniţi din bunuri publice şi tranzacţii protecţioniste, pentru a cumpăra alegătorii. Oamenii de afaceri se tem să ajute Opoziţia, ca să nu fie închişi, de aceea partidele nu sunt în condiţii legale de activitate. Însă reuşim să fim activi în Parlament şi să ne promovăm ideile. Să ne adunăm adepţii.
R.B. Ce aţi reuşit să realizaţi din viziunea şi programul PNL?
V.P. În primul rând, nu suntem la guvernare. Suntem în Opoziţie. Dar dacă e să spun despre realizări în planul istoriei recente, în special despre iniţiative ale naţional-liberalilor, am o listă mai lungă, eu vă prezint doar 16. Pentru ca viitorul să împlinească, prezentul trebuie să propună. Astfel, 1.PNL cere, inclusiv prin forurile internaţionale, retragerea militară rusă, obţinând, în anul 1999, adoptarea la sesiunea de toamnă de la Amsterdam a unei Rezoluţii a AP NATO privind plecarea imediată şi necondiţionată a trupelor ruseşti din R.Moldova şi Georgia. 2.PNL a propus forţelor politice, în 2002, după modelul Declaraţiei de la Snagov din România, crearea unei Comisii Naţionale de elaborare a Strategiei şi a Concepţiei de pregătire a R.Moldova pentru a adera la UE. Comuniştii au preluat ulterior ideea şi au compromis-o. 3.PNL a propus în Parlament anularea vizelor la intrare în statul nostru, pentru cetăţenii UE, fapt ce a favorizat simplificarea regimului de vize pentru unele categorii de cetăţeni ai R.Moldova în spaţiul UE. 4. PNL a propus în Parlament ieşirea R.Moldova din Comunitatea de State Independente (CSI), respinsă de forţele politice nedemocratice. Numai abandonarea spaţiului eurasiatic poate servi drept garanţie pentru integrarea noastră în comunitatea europeană. 5.PNL a propus în Parlament ieşirea R.Moldova din Memorandumul semnat în anul 1997 cu Rusia, prin care regimul de la Tiraspol a obţinut dreptul la activitate economică externă independentă. 6. PNL a propus în Parlament rezilierea Acordului din 1992 privind încetarea focului, ceea ce ar însemna plecarea trupelor de pace ruse şi dizolvarea inutilei Comisii Unificate de Control. 7.PNL colectează semnături (sunt deja 25, din necesarul de 33) pentru modificarea art.13 din Constituţie – din limba „moldovenească” în „română”. 8.PNL colectează semnături (sunt deja 12) privind eliminarea neutralităţii R.Moldova din Constituţie, pentru a deschide aderarea noastră la NATO. 9.PNL a cerut Parlamentului să dea apreciere politico-juridică a foametei organizate de regimul comunist în Basarabia, după ocuparea acesteia de către URSS. 10.PNL a cerut condamnarea oficială a crimelor regimului comunist, conform Rezoluţiei AP a Consiliului Europei. 11.PNL a invocat ilegalitatea existenţei Partidului Comuniştilor. Hotărârea de repunere în legalitate a partidelor de sorginte comunistă, adoptată de Prezidiul Parlamentului R.Moldova în 1993, nu a fost publicată în „Monitorul Oficial”, adică nu a intrat în vigoare, de aceea PCRM activează ilegal în stat. 12.PNL a participat activ la modificarea legii pentru despăgubirea persoanelor deportate de regimul comunist-stalinist. 13.PNL a desfăşurat audieri în grupuri parlamentare privind Istoria Românilor. 14.PNL a cerut verificarea, de către o Comisie independentă, a legalităţii averii Familiei Voronin. 15.PNL a iniţiat acordarea de asistenţă materială văduvelor şi copiilor participanţilor la războiul de la Nistru, decedaţi ulterior. 16.PNL a cerut finanţarea, conform legii, a justiţiei naţionale, pentru a-i asigura independenţa.
R.B. Cine sunt oamenii-cheie ai partidului şi care le sunt meritele?
V.P. Aici e greu să spui în câteva cuvinte, rişti să superi pe cineva cu merite. Sunt vicepreşedinţi ai PNL, Anatol Ţăranu, deputat acum şi în primul Parlament democratic, fost Ambasador, istoric, Alexandra Can, fost ministru al industriei şi comerţului în Guvernul Sturza, directoarea SA „Artima”, Mircea Rusu, fost deputat în primul Parlament democratic, om de afaceri, preşedinte al Uniunii Industriaşilor şi Antreprenorilor. Secretar General este Alexandru Gorgan, fost ministru-adjunct al apărării. Îl avem pe Mihai Severovam consilier municipal, fost ministru, un om competent în administraţia publică locală. Spun „foşti”, pentru că aceşti oameni nu pot participa la guvernări comuniste, iar azi au succes în sectorul privat, în alte domenii, construit cu mâinile şi creierii lor. Îi avem pe Andrei-Iurie Apostol, Constantin Pasecinic, Eleonora Cercavschi, directoare a Liceului de la Grigoriopol, consilieri raionali Valeriu Savin, Orhei, Petru Zolotariov, Soroca, avem tineri de succes în Birou care activează bine şi în plan profesional. Avem oameni foarte buni profesionişti şi activi politic în Delegaţia Politică Naţională.
R.B. În ce relaţii sunteţi cu liderii altor partide? Cu cine nu aţi face alianţe niciodată?
V.P. Nu atac partidele din zona liberală decât dacă ne atacă şi încă atunci mă gândesc să-i lumineze Dumnezeu. Am rămas consternată că ne-a atacat Partidul Liberal când am lansat conceptul programatic al Uniunii Interstatale România-Republica Moldova – probabil că au fost stimulaţi de Iurie Roşca, pe care PL l-a văzut apoi în toată splendoarea. Am rămas, puţin spus, nedumeriţi când am avut nişte înţelegeri cu Vlad Filat privind un proiect comun, după care peledemiştii au dispărut din discuţii, luând cu ei şi nişte oameni, pe care, e drept, totuna îi dădeam afară, că întrecuse orice măsură în arbitrariul acţiunilor lor. Pe unii îi regretăm. Putem coopera cu mai multe partide, în afară de comunişti şi socialiştii din buzunarul lor. Sunt extrem de dezamăgită de PPCD. Cred că AMN-ul – la a cărei constituire am contribuit mai mult decât numeroşi oameni rămaşi acolo – e prea încrezut în forţele sale. Să-i ajute Dumnezeu! Liberalii – AMN, PNL, PL, PLDM, MAE – ar trebui, însă, să se unească, totuşi, pe arena politică. Dacă nu se va face asta pentru 2009, oricum, se va face după. Numai să nu fie prea tărziu.
R.B. Ce rezultat prognozaţi pentru partidul dvs. la alegerile parlamentare din 2009?
V.P. Nu cred că vă răspund atât de uşor preşedinţii de partid la această întrebare. Noi, de când ne-am reconstituit, am tot avut nişte surprize, după care acum ne reorganizăm. Încă nu am stabilit cum vom proceda în alegerile din 2009, însă considerăm că e datoria noastră să mobilizăm lumea şi să nu dăm voturi prin redistribuire comuniştilor. În condiţiile lipsei de acces la spaţiul public de emisie e greu să crezi că impactul politicului este adecvat. Oamenii ştiu adesea numai de satrapii comunişti.
R.B. Ce înseamnă integritatea pentru dvs.?
V.P. Înseamnă probitate morală, punctualitate, corectitudine, înseamnă că omul costă atât cât costă cuvântul lui. Mă consider un om cumsecade, poate prea direct uneori, dar caracterul de luptător temerar poate fi al unui om integru. Însă, trebuie să fiţi de acord cu spusa că, "în vremurile amăgirii universale, a spune adevărul e un act revoluţionar". Alexandru Paleologu spunea că „va cădea comunismul atunci când va muri ultimul laş”.
R.B. Cine sunt politicienii cei mai integri din Republica Moldova?
V.P. Depinde de la care an încoace îţi propui să-i iei în evaluare.
R.B. Cine este mentorul dvs. de la care aţi învatat şi continuaţi să învăţaţi?
VP: Există câţiva. Unul a fost mama mea, fostă învăţătoare de limba română şi franceză, cu studii făcute la Iaşi. Altul a fost un coleg de pe când lucram la Editura „Ştiinţa”, devenit un bun prieten al familiei noastre, Teodor Magder. Am avut o cooperare plăcută şi utilă, pentru mine, cu academicianul Alexandru Moşanu, ex-speaker democrat, istoric, şi cu fostul coleg de Parlament, Vasile Nedelciuc. Am o prietenie bună cu Mircea Rusu şi cu Alexandra Can. Cred că de la ei am învăţat şi mai învăţ.
R.B. Aveţi vreun duhovnic? La ce biserică mergeţi? Cum vă ajută aceasta în politică şi în tot ce faceţi? Are Biblia vreun impact în viaţa dvs.?
V.P. Mergem cu soţul la o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei. Mama m-a crescut cu un foarte clar discernământ privind ce se poate şi ce nu se poate. Mă conduc de asta şi în prezent. Biblia nu poate să nu aibă impact asupra celui care se consideră om. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.
R.B. Cunoaşteţi despre un proiect de lege nediscriminare al unor organizaţii, printre care şi GenderDoc-M? Ce părere aveţi despre efectele pozitive sau negative pe care le poate avea în eventualitatea în care va fi adoptat?
V.P. Parlamentul a adoptat o lege privind oportunităţile egale ale reprezentanţilor ambelor sexe în Republica Moldova. Am cunoscut şi practica suedeză în acest sens. Însă la noi mai e mult până departe cu aplicabilitatea legii în general şi a acesteia, în special. Noi cooperăm cu bărbaţii, însă bărbaţii cooperează mai puţin cu noi, desigur, cu mici şi frumoase excepţii. Bărbaţii rămân misogini, deşi gradul de civilizaţie al societăţii se apreciază după atitudinea faţă de femei. Vă daţi seama, în politică lucrurile stau şi mai complicat. Nu cunosc un asemenea proiect de lege. Însă consider că putem discuta orice, numai să avem unde. Dar nu avem unde. Nu avem spaţiu public de emisie.
R.B. Ce înseamnă pentru dvs. moralitate?
V.P. Înseamnă ce vă spuneam mai sus. Să ai discernământ, să deosebeşti binele de răul. Să-l laşi pe Domnul să judece în unele cazuri. Să ai tăria să înghiţi nedreptatea, fiind răsplătit de soartă pentru aceasta. În politică, de multe ori se încearcă substituirea lucrurilor în interes egoist. Nu agreez aceasta şi, poate de aceea îmi vine mai greu. Nicolae Iorga spunea că „cine ţi-a făcut o nedreptate, nu rămâne cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el însuşi”.
R.B. Ce ne puteţi spune despre familia dvs.? Cum v-aţi cunoscut soţul? Cum vă ajută în activitatea politică?
V.P. Am un soţ destul de cunoscut în mediile ştiinţelor umanistice şi în sferele de creaţie de la noi. Sergiu Pavlicenco este doctor habilitat în filologie, profesor, şeful Catedrei de literatură universală la Universitatea de stat din Chişinău, membru al Uniunii Scriitorilor. Domeniul său este comparatismul, este hispanist, în speţă. Cântă, recită versuri spaniole şi nu numai, dansează foarte frumos, a oferit recent, la Sala cu Orgă, o seară de poezie şi muzică spaniolă. L-am cunoscut în 1973. Eram studentă la Facultatea de Limbi Străine la USM, unde el venise după ce a absolvit Universitatea „M.Lomonosov” de la Moscova, fiind trimis acolo pentru că învăţa foarte bine. Nu am rămas nici eu mai prejos. Sunt doctor în filologia română, cunosc limbile franceză şi spaniolă, învăţ engleza. Am fost medaliată la absolvirea şcolii medii, am susţinut un examen în 1970 şi am devenit studentă. Peste trei ani, l-am cunoscut când a fost primit la serviciu la Universitate. Lucra la Laboratorul lingafonic, apoi i s-au dat cursuri. Vara nu era de lucru şi i s-a spus să răspundă ca administrator de blocul de limbi străine, care se dădea în folosinţă. Iar noi măturam pe acolo culoarele, să ne dea cămin. Părinţii mei au fost învăţători, însă eu am crescut fără tată, fiind ucis cu patru luni înainte de naşterea mea. O duceam mai greu cu mama, cu sora şi cu bunica, aveam nevoie de un loc la cămin. Şi în vara lui 1973, cum spuneam, ne-am cunoscut, dar nu se legase între noi o relaţie mai specială. Puţin mai tîrziu, el a suportat o traumă la Universitate, îl vizitam la spital, apoi trebuia să mergem la o petrecere şi l-am invitat de companie, iar el mi-a propus să ne căsătorim. Am nimerit atunci noaptea şi la miliţie, că, la restaurant, ne cam contopisem în cântat cu nişte turişti români, care ne-au invitat apoi la hotel. Când să ieşim pe la ora 2 de noapte, iată şi dubiţa miliţiei sovietice, care ne-a dus la sector. Am scăpat cumva şi l-am invitat apoi pe miliţianul Raţă la nunta noastră. Apoi a venit chemarea soţului să-şi satisfacă serviciul militar ca traducător în Cuba, unde eu mergeam ca soţie, dar Universitatea nu-mi permitea, pentru că eu învăţam bine, dar arătam că mă deranjează fumurile unor profesori rusolingvi. Decana chiar i-a spus soţului că sunt cam rebelă şi nu-l sfătuieşte să mă ia cu el că peste trei zile voi „zbura în America”. Cu mare greu, am plecat. Acum vreau să scot din arhiva Universităţii acea „recomandare” absurdă, prin care regimul nu-ţi permite să mergi, din raţiuni politice, ca soţie peste hotare. Am fost un an şi zece luni la Havana, unde ni s-a născut fiica Beatriz, acum violonistă, căsătorită, munceşte în Germania. Familia m-a ajutat mereu în ce fac. Noi ne-am ajutat unul pe altul. Fiecare l-a ajutat, nu l-a împiedicat pe altul, să se afirme. Cred că asemenea familii sunt reuşite. Soţul meu a rămas în clasa a şasea fără tată, după el erau alţi cinci fraţi şi surori, le-a fost şi lor greu. Mama mea a murit, şi ea, foarte devreme şi sunt supărată pe regim şi pe soartă că s-a întâmplat aşa. Putea fi salvată. Cel ce a fost indiferent faţă de evoluţia ei postoperatorie este acum consilier municipal. Ar fi multe de spus de ce sunt foarte anticomunistă, cum ar fi că am rămas din cauza regimului bolşevic, sovietic, şi fără bunic. Şi când îi aud azi pe unii că vorbesc aiureli că aş fi fost în serviciul regimului, însoţindu-l pe soţul meu în Cuba, unde el a fost traducător militar, iar eu am fost cu gospodăria şi mi-am crescut fiica, revenind cu ea acasă de 11 luni, asta mă face şi să râd, dar şi să plâng, de amărăciune. Pe scurt, că nu mi-a prea ieşit pe scurt, dacă – repet – dacă am realizat ceva e numai pentru că m-a sprijinit familia. Mai cred că am devenit politician pentru că am lucrat traducător simultanist la ATEM, unde am învăţat multe şi de la Valentin Mândâcanu, unde am învăţat să vorbesc şi mai bine. Eu datorez limbii române aflarea mea în politică.
R.B. Ce-aţi dori să le uraţi cititorilor „Ziarului Liber”?
V.P. Le-aş ura să fie liberi şi ei. Îmi doresc foarte mult să avem o presă liberă, ca cetăţenii să se poată exprima şi asculta ce spun alţii. Nouă ne lipseşte mult în societate dialogul. Pentru că pluralismul autentic, toleranţa punctelor de vedere diferite nu sunt valori ale unui regim totalitar precum e cel în care ne aflăm noi. Sper, însă, că şi cititorii ziarului vostru îşi vor da interesul pentru schimbarea cu adevărat în Republica Moldova şi vor ajuta la schimbare, convingând cât mai multă lume să nu rămână indiferentă faţă de ce ni se întâmplă şi de ce ni se mai poate întâmpla. Spunea cineva despre noi în termenii „Basarabia, despre care s-a tăcut prea mult, Basarabia – mărturie vie a românilor, lăsaţi fără identitate, neam şi Ţară.” Eu îmi doresc să avem libertatea să ne recuperăm identitatea, neamul şi Ţara. Cred că LIBERTATEA E APROAPE.
R.B. Va mulţumim.
V.P. Vă mulţumesc şi eu.
Comentarii