.jpg)
Mai rar caz in ultimii si putinii ani, cind sa fie la noi atita tevatura cu alegerea Presedintelui R.Moldova. Nici alegerile prezidentiale directe nu dureaza si nu implica atita framintare, lupta politica interna si externa. Din acest punct de vedere chiar ma intreb – unde e simplitatea alegerii Presedintelui prin Parlament, cum s-a crezut cind s-a mizat pe evitarea cheltuielilor si a eforturilor de alegere a sefului de stat prin scrutin direct?
Situatia noastra este consecinta a doua lucruri:
1.Introducerea, premeditata, stimulata de cercuri politice rusesti, a institutiei Presedintiei in noile state independente, ca si transformarea unei republici semi/prezidentiale in una parlamentara, pentru controlul, prin intermediul anturajului prezidential, a Parlamentului, a treburilor si a politicii externe a statului. Pentru diminuarea parlamentarismului si a rolului partidelor.
Daca cei de la Kremlin au sugerat votarea lui Lupu, inseamna ca se vor convinge, in cazul blocajului comunist al alegerii sefului de stat, ca nu se mai poate tine aproape o grupare criminala, doar pentru ca iti mingiie complexul imperial. «Rationalitatea» – principiu pe care il tot invoca Putin si Medvedev, ar trebui sa le fie intr-adevar un principiu diriguitor.
Analistii nostri, care au curajul sa spuna ca nu e prea clar de ce un prezidentiabil roman basarabean/moldovean trebuie sa fie «blagoslovit» de Moscova, inclina sa sustina ca asta poate fi si OK. De exemplu, cunoastem ce se declara in presa cind AMN incheia acord cu Edinaia Rossia si ce se declara sau, mai exact, nu se declara acum, cind si PD va semna un acord cu ER.
Asta e. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la tirg. Adica socoteala din Opozitie nu se potriveste cu cea de la Putere. Eu, Vitalia Pavlicenco, de la care nu se poate astepta altceva decit sa condamn «binecuvintarea de la Poarta rusa», as vrea sa spun urmatoarele.
Este adevarat ca tarile mici trebuie sa faca politica inteleapta, asta le poate salva in mersul printre recifurile suboceanice ale intereselor geostrategice prea majore pentru bucatica de pamint romanesc strinsa intre prima tara UE si un regim separatist criminal, protejat de armata statului rus nuclear antioccidental. De ce AIE este toleranta si manifesta ingaduinta in situatia cind Moscova, si nu Bucurestiul, discuta cu PCRM si cu Lupu? Pentru ca astazi acesta e raul cel mai mic. Este adevarat, ne-am tot saturat sa traim cu optiunea «raului cel mai mic». Insa astazi asta e miza. E mai mic acest risc, decit cel al readucerii comunistilor la putere. Daca astazi revin comunistii, viitorul nostru va fi periclitat pentru inca 4-8 ani, care, in viata fiecaruia, sint cit un secol. Daca, insa, Lupu va fi votat de un grup mai destupat la minte din PCRM, inseamna ca, tiris-grapis, in genunchi, in patru labe, in trei, apoi in doua picioare, vom iesi din groapa postcomunista.
Intre altele, nu-mi place Vladimir Turcan, nici cum triseaza, nici cum gindeste, nici cum vorbeste. Insa el are azi sansa sa ia cu el un grup de comunisti care sa deschida calea stabilitatii proeuropene in R.Moldova. Ce mama naibii: oare nu asta au tot pledat – este adevarat, doar declarativ -, comunistii in ultimii patru ani? Este o oportunitate foarte buna pentru Turcan sa fie un al doilea Lupu, numai sa nu intirzie. Si sa-i lase pe paranoicii petrenci, postoici, dodoni si greceanici in comunismul lor puturos. Mai ales ca Turcan nu e membru al PCRM. Eu nu am uitat cum o greceanaia se interesa – ca sa vezi – sa afle cine «a indraznit», in plin regim comunist, din sfera ex-puterii ADR, sa vina la nunta fiicei mele, iar satrapul principal cauta caseta sa ii persecute pe prietenii mei…
Dar sa revenim la Lupu. Marian Lupu are acum o sansa sa rastoarne niste stereotipuri. Poti discuta si cu/la Moscova, si cu/la Kiev, la Bucuresti sau Budapesta, nu mai spun de Bruxelles sau Strasbourg, dar trebuie sa ramii patriotul si exponentul aspiratiilor democratice, euratlantice ale propriilor cetateni. E clar – fara PD nu avem o guvernare proeuropeana si cred ca Dumitru Diacov demonstreaza stabilitate in comportamentul politic. A avut intotdeauna argumentele sale. Acum ele conteaza, pentru ca Diacov are si partea trista a experientei bune a ADR. Lupu, daca ar fi ales, se va confrunta cu asteptarile si simpatia mare pe care lumea o are in privinta sa si salut asigurarile pe care le da – ca va fi sau nu va fi ales, el ramine in tabara proeuropeana. Cred ca acest lucru ii asigura un viitor, spre care el poate sa mearga pe un trend ascendent si acumulind tot mai multa credibilitate. Este mai rar cind o parte mare a societatii il accepta ca sef de stat si trece mai multe lucruri sub tacere de dragul depasirii perioadei grele si incerte ce ne confrunta astazi, de dragul increderii in el si privind conduita viitoare.
Lupu va trebui sa demonstreze ca poate fi si exponentul intelectualitatii, dar si al oamenilor din alte diferite categorii sociale, sa impace toate asteptarile si sa nu dezamageasca, sa ridice asteptarile la alt nivel, sa nu coboare la populism ieftin, incit sa putem constata, dupa mandatul sau, ca Moldova nu poate redeveni niciodata comunista, sa ne convinga si de faptul ca avem caractere, oameni politici ce pot demonstra ireversibilitate pe drumul lor politic, menit sa aduca statul nostru in familia europeana. Sa vedem daca ni se vor indreptati sperantele.
Vitalia PAVLICENCO