Comunicat de presă
Duminică, 25 octombrie, și-a ținut lucrările Congresul al IV-lea al Partidului Național Liberal, convocat de Delegația Politică Națională (DPN) din 5 iulie 2015. Pe ordinea de zi a forului suprem al național-liberalilor au fost următoarele chestiuni: Raportul DPN privind activitatea PNL în perioada dintre congrese, Raportul Comisiei Centrale de Cenzori, Raportul Curţii de Onoare şi Arbitraj, alegerea preşedintelui PNL, alegerea Delegaţiei Politice Naţionale a PNL, alegerea Comisiei Centrale de Cenzori, alegerea Curţii de Onoare şi Arbitraj, adoptarea Hotărârii ”Cu privire la imuabilitatea valorilor național-liberale în stânga Prutului” și a Manifestului-Apel al PNL din Republica Moldova ”În EUROPA – prin ROMÂNIA” privind imperativul solidarizării naționale pentru Refacerea unității românești.
Norma de reprezentare stabilită pentru alegerea delegaților la Congres a fost de 1 la 100. În total, conform 
Statutului, au fost desemnate ca delegați la congres 157 de persoane, din care au fost prezente în jur de 130 de delegați. Totodată, la congresul PNL au fost prezenți un număr de 78 de invitați din cei 98 – național-liberali și prieteni-membri ai Consiliului Unirii, din partea AVR-92 ”Tiras-Tighina”, care au fost mereu alături și împreună cu PNL în acțiunile proUnire cu România, din 2012 pănâ în prezent, precum și pe listele PNL în ultimele două campanii electorale.
Congresul a reales-o, în funcția de președinte al PNL, pe Vitalia Pavlicenco, a ales noile componențe ale Delegației Politice Naționale, Comisiei Centrale de Cenzori și Curții de Onoare și Arbitraj.
S-a acceptat, de asemenea, la Congres, ca în funcțiile de vicepreședinți, de Secretar General și de membri ai Biroului Permanent Central să fie desemnate persoane în prima ședință a noii DPN, acordându-se o lună pentru înscrierea doritorilor de a candida, care își vor asuma în mod conștient, și nu doar formal, responsabilitățile statutare.
De asemenea, se vor purta discuții și cu reprezentanți ai altor grupuri asociative sau politice, pentru a se încerca o consolidare a segmentului unionist pe o Platformă național-liberală.
Vorbitorii la Congres au formulat diferite propuneri pentru viitoarea echipă de conducere a PNL, cum ar fi a cere să se consfințească drept sărbătoare națională ziua Unirii de 27 martie, o solicitare de primire în audiență din partea unicului partid unionist din Republica Moldova la Președintele Klaus Iohannis, pentru a solicita 
accelerarea deschiderii României spre demararea procesului de reunificare a celor două state românești, sesizarea modificării legislației pentru posibilitatea de înscriere în formațiunile politice de la vîrsta de 16 ani, pe TVR să fie o oră a Basarabiei Române, solicitarea de timpi de antenă pentru partidele extraparlamentare, modificarea legislației electorale pentru concurență loială în alegeri, colaborare cu Asociația istoricilor pentru educarea elevilor în spririt național, unionist, coagularea segmentului politic românesc, alte propuneri.
Serviciul de presă al PNL
ÎN CONTINUARE, SE PUBLICĂ
Raportul Delegației Politice Naționale pentru Congresul al IV-lea, ordinar, al PNL, prezentat de Vitalia PAVLICENCO
Stimați delegați la Congres,
Stimați invitați,
Acum aproape patru ani, pe 3 decembrie 2011, a avut loc al III-lea Congres al PNL, care a fost unul istoric, pentru că am adoptat, împreună cu Dumneavoastră, un Statut într-o nouă redacție, fixând Obiectivul Unirii cu România – obiectiv ce ar trebui să devină Obiectivul național al tuturor românilor, de pe ambele maluri de Prut și de pretutindeni. Noi, pentru prima oară în 200 ani în Basarabia, am obținut dreptul statutar de a avea, în Statutul PNL, – după examinarea în instanțele naționale de justiție, – aspirația de unitate națională a românilor.
Este trist că acesta și alte procese ale noastre în instanțe, ca și Sesizarea Ministrului Justiției către Curtea Constituțională privind interpretarea art.41, alin.(4), din Constituţie, urmărindu-se obținerea unui suport juridic pentru interzicerea PNL, cu un Statut unionist adoptat pe 3 decembrie 2011, – s-au făcut în plin regim autoproclamat proeuropean. Regim ce nu respectă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, regim în care ministrul justiției rămâne cu o mentalitate sovietică, antiromânească și răspunde comandamentelor patronilor politici corupți. După decizia Curții Supreme de Justiție, am cerut demisia ministrului din coaliția pretins reformatoare, pentru că abordarea sa a contravenit atașamentului declarat la principiile și valorile europene, unul dintre ele fiind dreptul fundamental la libertatea de exprimare – exercițiu care, coroborat cu voința politică și intelectuală ar putea schimba ceva într-un stat despre care au înțeles toți că nu mai e funcțional. O spunem nu numai noi, mereu, dar deja și deputații veniți în Parlament după 2009.
Din anii 2012-2013, împreună cu entități civice de esență unionistă, activăm intens ca Platformă a “Consiliul Unirii” – protagonistul acțiunilor de răsunet pentru redarea demnității naționale prin multiple manifestări unioniste, împreună cu alte Platforme civice sau proUnire. Astăzi suntem în această sală patru coordonatori ai Consiliul Unirii – Ștefan Maimescu, deputat în primul Parlament, Anatolie Caraman, președintele AVR-92 ”Tiras-Tighina”, Timotei Țurcanu, președintele Fundației ”Dezrobirea Basarabiei”, Anatolie Revenco, vicepreședinte al PNL, și umila mea persoană. Consiliul Unirii a fost și rămâne proiectul PNL și al asociațiilor unioniste din Republica Moldova, cu care am rămas și astăzi împreună, candidând, la fel împreună, în ultimele două campanii electorale – pentru alegeri parlamentare, în 2014, și în anul 2015 – în alegeri locale. Și PNL, și Consiliul Unirii au demonstrat totală deschidere spre adepții Unirii, noi formând liste cu cei mai pregătiți și temerari candidați, adunați sub sloganele – ”În Europa – prin România” și ”Noi suntem ALTFEL- cinstiți și curajoși”.
Într-o societate, însă, cufundată în corupție, dominată de clanuri megacleptocratice, ALEGERILE AU FOST TOTAL FRAUDATE, fără un minim sentiment de rușine sau de răspundere în fața electoratului și a donatorilor externi. În general, după 2009, în toți acești ani, credem că a înțeles toată lumea la ce degradare a ajuns clasa politică din Republica Moldova, care a transformat politica în business murdar, antiuman, antipopular. Oamenii au fost însărăciți cu bună știință, după care le sunt cumpărate voturile pe un pahar de băutură, pe un pachet de orez, sare ori pătrunjel. În ce ne privește, cel mai mare rezultat al participării noastre la alegeri sunt oamenii pe care i-am cunoscut, care au aderat la PNL și care sunt – mulți – astăzi în această sală. Noi vă mulțumim că suntem împreună, uniți în jurul ideii de Unire cu Patria-mamă, vă mulțumim că ați adus o plusvaloare și încredere formațiunii.
Trebuie să menționăm că și ideea Consiliului Unirii, și ideea obiectivului de Unire fixat în Statutul nostru aparțin chiar membrilor sau simpatizanților PNL, printre care sunt Andrei Iuri-Apostol, Mircea Rusu – primii doi președinți ai PNL, în formule anterioare, sacrificate în numele coagulării forțelor democratice, proeuropene, precum și Mihai Severovan, Ștefan Maimescu, Anatolie Revenco, Alexandra Can, toți prezenți aici fizic sau cu spiritul. (Aplauze)
În chiar aceste condiții, dincolo de lupta civică și politică, de alegeri, PNL a apărat, în acești ani, cât a putut, capitalul nostru de preț – ideea unionistă, a cărei constituționalitate am demonstrat-o public și în judecată prin invocarea Declarației de Independență, a Constituției, a precedentelor CEDO – toate acestea fiind puse și la baza Răspunsului Curții Constituționale la Sesizarea Ministrului peledemist al Justiției, din 2012, care a urmărit punerea noastră în afara legii. Și dacă astăzi tot mai multă lume spune că Republica Moldova este un stat eșuat, ceea ce este adevărat, e nu că unioniștii l-au falimentat, ci antiunioniștii care l-au furat constant, care au făcut din el o vacă de muls averi ilicite și bunăstarea – ratată, astfel, – a oamenilor.
Astăzi, în 2015, după îmbrățișarea obiectivului politic unionist de către PNL încă la ședința Delegației Politice Naționale din 16 aprilie 2010, se vorbește altfel în societate despre Unire. Nimeni nu poate nega realitatea incontestabilă că schimbarea percepției Unirii e și rezultatul sacrificiului constant și consecvent al național-liberalilor din acești ani.
Chiar și liderii politici hipercorupți privesc deja această poziție cu mai puțină răceală și ostilitate – te pomenești că tot ei vor demara mâine-poimâine procesul de refacere a unității naționale românești, doar că negociindu-și, în schimb, libertatea, cerând să fie iertați pentru cât au furat, ca să nu înfunde pușcăria. Există și asemenea informații…
Totuși, noi, PNL, suntem încă supuși unor atacuri neoneste, amestecate cu manipulare, din partea celor ce continuă să considere că ”nu a prea fost de nasul PNL să adopte Mesajul Unirii”, cu toate că noi nu am monopolizat curentul și viziunile unioniste, că ne bucurăm pentru oricine îl îmbrățișează și că îi adunăm împreună pe toți care au curajul să devină deschis unioniști. Da, mai există dintre cei ce impurifică ideea de unitate națională românească, pentru că le convine actualul status qwo, care și-au făcut business din separarea noastră în două state.
Mai ales că justificarea atașamentului nostru la ideea de unitate națională se datorează și faptului că, în întreg spațiul istoric românesc național-liberalii au modernizat și reîntregit mereu România. PNL-ul istoric a înfăptuit Marile Uniri de-a lungul existenței sale de 140 de ani, împliniți la 24 mai 2015. Ca partid, noi, PNL din al doilea stat românesc, contestat de mediul dușmănos al unei societăți paralizate și mutilate la toate nivelurile, ne revendicăm politic și doctrinar – și asta o spunem răspicat – de la acest efort istoric al național-liberalilor de refacere a unității naționale a românilor, care au activat în perioada interbelică și în interfluviul Prut-Nistru. Noi avem membri cu bunici și străbunici PNL-iști foști primari național-liberali, persecutați de comuniști după ocupația din 1940. Scopul nostru politic, anunțat ferm în declarații, este să avem, din nou, un singur PNL pe ambele maluri ale Prutului, care să pledeze puternic pentru Reîntregirea națiunii, exact așa cum au făcut predecesorii noștri. APLAUZE
Totodată, suntem mândri și de activitatea noastră, desfășurată din 2007, chiar dacă pentru unii măsurariul e doar accesul în Parlament. Într-o societate în care funcționează legea și instituțiile statului, justiția, unde alegerile nu sunt furate, falsificate – inclusiv prin sondaje, – da, accesul în Parlament este un măsurariu. Însă când personalități marcante și factori europeni declară alegerile ca fraudate, când procesul de numărare a voturilor este influențat la sânge de Clanurile corupte criminale de la Putere – cum putem afla rezultatul obiectiv?
Fapt e că, în Topul partidelor participante la ultimele două scrutine, suntem primii după partidele parlamentare corupte și filoruse. Și vom intra cu finanțare de la Buget din 1 ianuarie 2016, cu circa 150 mii lei anual, adică vreo 12 mii lei lunar. Tocmai de aceea s-a ascuțit interesul și s-au întețit atacurile și dinspre pretinsa dreaptă împotriva noastră.
Chiar dacă cineva ar putea să nu fie de acord cu o asemenea viziune, vom insista că, pentru PNL, cei opt ani de existență sunt un exemplu de rezistență, consecvemță și supraviețuire cu demnitate, de activitate militantă pro-refacere a unității naționale, în condițiile unei societăți distruse metodic prin furt și corupție de către potentații zilei și ai momentului.
Un partid extraparlamentar – care nu există din furtul averii publice, din parandărături, cunoscute ca ”otkaturi”, – este cel care, conform parametrilor stabiliți de opinia publică, are – de bine-de rău – un sediu, un staf central, un site, participă la alegeri, convoacă ședințe statutare, are participări la TV, la acțiuni publice, lansează declarații, difuzează comunicate de presă. Și, desigur, are filiale în teritoriu, pe care le avem și noi, datorită vouă, oameni cu sincere convingeri, chiar dacă nu atât de stabile și puternice cum ne-am dori, pentru că suntem fără sedii ori cu sedii susținute voluntar de militanții salahori ai partidului. În acest sens, ne exprimăm profunda recunoștință pentru că activați fără condițiile pe care le au partidele parlamentare, ce nu funcționează cu bani onești.
Este adevărat, încă nu toți oamenii de convingeri vin la un partid extraparlamentar, pentru că, deocamdată, mesajul unionist îi mai sperie pe oamenii neinformați și manipulabili, dar îi sperie, mai ales, pe criminalii de la Putere, de care lumea se mai teme, dar care au reușit alimentarea cetățenilor cu iluzii proeuropene, acum aflate în comă, cu perspectiva să treacă în deces politic. Și care au făcut multe și mărunte – ca partide aflate la putere – să împiedice extinderea altor partide, să distrugă partidele extraparlamentare, care nu cumva să aibe credibilitate în fața oamenilor. A trebuit ca noi, PNL, să traversăm – din 2009 până acum – această perioadă de încredere naivă, oarbă și inutilă a oamenilor creduli în falșii proeuropeni, pentru a le vedea astăzi fețele fără mască și pentru a-i vedea pe unii cu fața întoarsă spre noi, unioniștii. Acest proces capătă amploare.
Dar, în pofida corupției, în care s-au cufundat partidele parlamentare, noi, PNL, am încercat influențarea lor prin a se obține coagularea forțelor proeuropene, prin separarea și desprinderea acestora de cele antieuropene. Conform și preverilor statutare și de program – PNL a propus constant blocuri politice și electorale proeuropene și naționale, liberale și ale partidelor extraparlamentare – înainte și după alegeri. Am purtat negocieri, am organizat mese rotunde, pentru a colabora cu alte entități din societatea civilă. Nu s-a reușit, iar explicația ar fi că mai multe partide și asociații nu-și aparțin, de fapt, ci doar răspund unor comandamente din umbră.
Electoratul a trimis partidele postcomuniste pe 29 iulie 2009 și pe 30 noiembrie 2010 în Parlament să facă reformele deturnate și stopate timp de zece ani de comuniști. Din păcate, însă, liderii politici, votați cu speranță europeană de cetățenii manipulați, au mers în vârful Puterii ca să fure și mai abitir decât bolșevicii, încât acum să se spună că ”e chiar mai rău decât pe timpul comuniștilor”, ceea ce e foarte dureros. Partidele postcomuniste s-au certat și s-au tot demis, în cooperare cu bolșevicii, folosind și metoda formării de noi partide contra adversarilor. Iată de unde s-au luat partidele, animate de speranța ”la timpuri noi – tot noi”, iar cu ele e greu de negociat, pentru că provin din zona Puterii, stau, ca satelit, pe lângă factorii decidenți și tot speră să revină acolo prin căi nu tocmai cinstite. Și nu pentru cetățeni, ci pentru orgoliul lor rănit. Asta face diferența dintre PNL și celelalte partide rupte din cele trimise, de fapt, să repare ce au stricat comuniștii, dar care au stricat lucrurile și mai grav.
În acești ani, național-liberalii au fost mereu în primele rânduri ale manifestanților de demnitate națională, fapt pentru care vă suntem recunoscători – la Chișinău, Cahul, Bălți, Alba Iulia, București. În privința filialelor teritoriale, însă, avem datorii, prin răspunderile neonorate.
Cred că nu am fost noi, conducerea PNL, la nivelul așteptărilor și speranțelor Dumneavoastră, dar despre asta ne veți spune aici. Deși, în condițiile nepropice cunoscute, noi am făcut ce am putut și chiar puțin mai mult. DPN și-a ținut toate ședințele statutare, a luat în dezbatere problemele stringente, a fost o echipă interesată și sinceră în efortul de a ne promova mesajul. Repet, însă, că echipa centrală a fost, totodată, mai puțin implicată în munca din teritoriu, de organizare și de atragere a finanțelor necesare activității de partid. De aceea, în plan electoral, am avut și din această cauză rezultatul pe care l-am avut. Însă, repet, problema fraudării alegerilor nu poate fi depășită ușor doar de un partid extraparlamentar. Această situație ar putea fi soluționată doar prin mobilizarea forțelor unioniste într-un singur subiect electoral, care să aibă o armată de voluntari pentru observarea procesului. Dar nici așa nu există o garanție, pentru că alegeri obiective și libere înseamnă, cel puțin, patru condiții, formulate de PNL în una dintre ultimele sale declarații și pentru care va pleda, ca să se transforme în lege:
1.Anularea pragului electoral; 2. În lipsa Legii lustrației, verificarea fiecărui candidat pentru Parlament, dacă nu a avut o colaborare cu KGB-ul sovietic; 3. Reformatarea întregii verticale a Comisiilor electorale, pentru accesul egal al tuturor concurenților la desfășurarea și controlul procesului electoral; 4. Revizuirea modului de finanțare a partidelor, în condițiile când milioane de la Buget urmează să reajungă acum la formațiunile politice care au furat miliarde, au cumpărat voturi și au fraudat total, în acești ani, alegerile.
După congres, vom reîncerca o coagulare a forțelor politice naționale, neaflate la Putere, precum și a entităților ONG-iste interesate în jurul acestora și altor cerințe față de legislatori.
Și este clar că și în 2010, și în 2011, și în 2014 sau 2015 nu s-au luat voturi de la partidele parlamentare pentru a fi date celor extraparlamentare – ci doar invers. Și-atunci – cine știe cum a votat electoratul de fapt? Numai CEC și patronii săi politici. Ni s-a spus că am avut, în noiembrie, între 3 și 4 procente, dar cu un prag de 6 la sută e greu să îi convingi pe oameni să voteze partide fără șansă, adică fără bani murdari. Că nu poți vorbi de partide bune, cu șanse cinstite, cu bani curați. Dar când e pragul de tocmai 6 la sută, oamenii sunt prudenți, și, deși sunt multe persoane, peste 6 la sută, care ar vota un PNL unionist, diversiunea partidelor pretins europene cu ridicarea pragului la 6 la sută descurajează votul oamenilor prudenți, ceea ce aduce în pragul Parlamentului forțele filoruse.
De aceea, rămâne o sarcină de viitor o activitate ritmică, permanentă și susținută, de extindere a influenței și a structurilor teritoriale ale partidului. Plus că membrii conducerii PNL sunt persoane ocupate cotidian în activitatea profesională, iar pentru un staf mai mare e nevoie de o finanțare stabilă. Cu toate acestea, am participat la toate scrutinele, deși efortul a fost mare, iar condițiile – dificile. Vreau, cu această ocazie, să mulțumesc echipei din staf – lui Ion Calmâc și Ecaterinei Blanovschi – pentru că acest an cu două scrutine și cu un congres l-am parcurs anevoios, dar cu demnitate, alături de ei. Ei merită recunoștința noastră. Aplauze.
Pentru a schimba, însă, situația în bine în privința echipei de conducere am convenit cu vechea componență a Biroului Permanent Central să procedăm la consultări și identificări de membri voluntari ai BPC și de vicepreședinți, ca să resetăm modul de gestionare a numărului mare de adepți ai PNL, în continuă creștere. Ceea ce simțeam acum doi-trei ani – că partidul se va extinde mulți oameni noi și de calitate, dar capacitatea de gestionare poate rămâne în urmă, se adeverește în prezent.
Pentru a ne imagina calvarul supraviețuirii unui partid cu persoane oneste și luptătoare contra regimului, să ne întrebăm care dintre partidele, ale căror denumiri încă nu le-am uitat – din Parlament sau desprinse de acestea -, ar rezista opt ani în opoziție, fără acces murdar la fonduri europene și la bani publici?
Noi ne-am desfășurat activitatea într-o permanentă luptă în justiție, după fiecare congres, inclusiv pentru a demonstra nu doar că a pleda pentru unionism este constituțional, dar și că a pleda pentru românism și unionism nu înseamnă extremism. Plus că am oferit – prin exemplu propriu, în lipsa Legii Lustrației, ce întârzie dramatic, faptul că se poate demonstra neșantajabilitatea unor lideri politici, dacă sunt într-adevăr neșantajabili. Noi pledăm și în Programul adoptat într-o nouă redacție la Congresul al III-lea al PNL pentru adoptarea de urgență a Legii Lustrației, ca să nu ne mai conducă KGB-iști, care ne fac pe noi, unioniștii, KGB-iști și care constituie, cea mai mare problemă a acestui stat amărât pe nume Republica Moldova.
Suntem partidul neparlamentar ce activează între alegeri și pe care îl tot construim sisific. Daca se spune ca în România, membru al NATO și UE, sunt destructurate partidele urmare a corupției în care sunt cufundate, iar la noi abia începe măcelul politic la vârf – ne întrebăm CINE ar fi îndreptățit să pretindă un PNL-perlă național-liberală, pe care îl menținem cu sacrificiu prin verticalitate și consecvență?
Noi am redat demnitatea națională celor ce nu au uitat că suntem de peste 200 de ani de ani sub ocupație ruso-sovietică. Noi am scos oamenii în stradă când nu se vedea încă marea dezamăgire survenită în anii ulteriori. Noi nu am avut o Televiziune specială pentru asta, care să ajute la mobilizarea oamenilor la manifestările unioniste. Am făcut-o cu mijloacele mai scunde – prin mobilizare SMS, de la om la om, prin Internet, prin emisiunile în care am impus discuții despre Unire. DAR DACĂ EFORTUL protestatarilor din stradă, ieșiți la apelul Jurnal TV, era canalizat pentru Unire, oare nu am fi început să avansăm spre soluții reale de ieșire din dezastru?
În această perioadă, PNL, Consiliul Unirii au elaborat multe idei și propuneri, preluate de plagiatori politici fără să le recunoască paternitatea. Două idei care rămân în picioare până la realizare: Prima se regăsește și în Programul electoral a lui Klaus Iohannis, – semnarea unei Declaratii Snagov a partidelor politice din România pentru partidele proeuropene de dincoace de Prut. A doua este semnarea unei Declarații Snagov proeuropene – pentru a ne delimita, odată și odată, de cei ce spun Europa, dar care văd Siberia în vis – pentru alții, bineînțeles. De cei ce se lăfăiesc în bolizi occidentali, au odrasle în Vest, dar pe noi ne țin în mlaștina ruso-moldovenistă.
PNL, împreună cu parteneri din Platforma Consiliul Unirii, a elaborat, adoptat și difuzat constant declarații și poziții, cu propuneri concrete, față de toate evenimentele majore ale căror protagoniști au fost cei de la Putere și din Opoziția parlamentară, inclusiv privind parcursul european, regimul liberalizat de vize, semnarea Acordului de asociere.
Totuși, fie și numai pentru argumente strict economice, reunificarea este unica și o excepțională soluție. O piață internă mai mare, o forță economică mai mare, cu un cuvânt în politicile economice europene și mondiale, 30 de milioane de locuitori cu un număr corespunzator de comisari și prezenți în organismele UE. Un stat mic (fără a irita susceptibilitățile de „statalitate”) este neviabil. Basarabia ar avea și o ieșire convenabilă la mare pentru extraordinarul ei potențial de export de produse agricole, dar și industriale. Sunt multe de spus. Și pentru a evoca exemplul devenit clișeu: Germania este puterea economică de astazi după Reunificare. Anterior, și Italia o depășea la PIB în unii ani.
PNL și colegii din Consiliul Unirii, în special AVR-92 ”Tiras-Tighina”, au propus adoptarea prevederilor de lege privind pedepsirea extremismului, a terorismului și a separatismului, fapt făcut în Parlament în formă trunchiată, noi acum judecându-ne cu persoane publice filoruse, gen voievodul Kolea Pascaru și prorusul impertinent Valeri Klimenko – ce consideră românismul și unionismul drept extremism.
La fel vom spune despre Programe concrete. În diferite formule – conchise și extinse – concepte, Planuri Marshall, paradigme de dezvoltare social-economică, Platforme electorale – am tot spus cum facem Unirea cu România – toți repetă acum despre DNA, despre leul românesc, despre posturi vamale comune pe Prut și altele. Unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, candidatul PNL la funcția de Primar al Chișinăului, fapt pentru care îi exprimăm simpatia noastră și recunoștința, a muncit mult asupra documentelor de concept, la care încă se va reveni și onest, pentru că până acum ideile sunt preluate mai puțin onest. Însă fără aceste idei și planuri nu vom realiza mare treabă.
Și toate acestea pot fi propagate urmare a unei coagulări stringente a eforturilor partidelor care se revendică drept naționale, liberale, românești, pentru a se obține alegeri libere și loiale sub aspectul concurenței politice și anularea sondajelor manipulatorii. Pe lista PNL, repet, au candidat cei mai curajoși membri ai Consiliului Unirii, ne-am declarat deschiși pentru multă lume – ca o punte spre unificarea partidelor. Noi am încercat să mergem într-un bloc în locale, nu s-a acceptat, dar sunt recunoscătoare echipelor de tineri care au candidat pe lista PNL în localitățile afiliate capitalei noastre. Cei mai activi dintre ei sunt astăzi aici și le mulțumim, pentru că – la fel ca și candidații noștri, membri mai vechi ai PNL, și-au vărsat banii în imaginea și promovarea PNL.
Dar parcă nici acestea nu ar fi de ajuns – în loc să se coaguleze, partidele se tot multiplică. Ne-a întristat atitudinea grupului animator al Platformei DA, care se dorește un alt partid, față de Opoziția din afara Parlamentului. Știindu-se că alegerile au fost fraudate – adică știindu-se că nimeni nu cunoaște situația reală privind votul exprimat – de ce să afirmi că partidele extraparlamentare nu sunt alternativă politică? Al cui joc, dacă nu al Clanului Rezidentului Lucinschi, reîngemănat cu frontiștii fals creștin-democrați, îl face grupul animator al Platformei DA, care a fraternizat cu partidul format dintr-un clan corupt PLDM?
Programul nostru rămâne obiectivul Unirii, inclusiv prin modernizarea și europenizarea celui de-al doilea stat românesc, pentru că cetățeni fără libertăți, drepturi fundamentale și valori europene nu vor vota sau nu vor impune democratic Unirea. Este adevărat, unele grupări unioniste văd realizarea Unirii ca rezultat al unor presiuni ale străzii. Fiecare – cu metodele sale, noi participăm la marșuri, dar pledăm pentru calea constituțională. Tocmai de aceea am editat 100 de mii de pliante ce arată avantajele Unirii, pe care doar orbii nu le văd, când, de fapt, aceasta ar trebui să o facă politicienii de la Putere cu studii prin România, nu ca noi, cu studii sovietice… Paradoxal, nu?
Numai un pluralism autentic de opinii poate favoriza opțiunea Unirii ORI – de ce nu? – falimentul, declinul statului, spre care ne duc marii tâlhari ai celui de-al doilea stat românesc. Că asta au tot demonstrat după 2009. Dar nu ar fi mai bine să mergem spre Unire nu ca o epavă, ci ținând capul sus, după care să nu ne plângem de atitudinea fraților de peste Prut, care au prea multă răbdare față de rătăcirea noastră?
De aceea, următoarea sarcină a echipei de conducere PNL trebuie să fie coagularea forțelor unioniste, inclusiv pentru punerea de presiune pe politicieni, pe prezidențiabilii din România, care, în campaniile electorale, ne spun de Unirea cu Basarabia, dar care după alegeri cam, iau apă în gură pe acest subiect și dau dovadă de o ”prudență europeană”… Noi rămânem ferm convinși că o consolidare a forțelor naționale, românești rămâne a fi făcută pe o platformă național-liberală, respectându-se imuabilitatea valorilor național-liberale, pe care le va consfinți și Congresul de azi. S-ar putea să fie alegeri parlamentare anticipate și unioniștii ar fi bine să vină în ele uniți. Platforma programatică este pregătirea Unirii – care ar fi bine să se producă și mai devreme de 2018, dacă se va proceda la pașii, deciziile și acțiunile pe care PNL le-a propus societății în alegerile din noiembrie 2014 și pentru care vom pleda constant, fiind unicele veridice și valabile și pe care le vom adopta și în cadrul acestui Congres.
După congresul de astăzi vom discuta timp de o lună în interiorul partidului despre modul în care să ne optimizăm activitatea, să atragem oameni care cred în noi și în ideile noastre, pentru a purcede la noi bătălii politice mai pregătiți, mai uniți, mai energici și mai eficienți.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă invit să vă exprimați liber opiniile.