Reprezentanti ai PNL au vorbit la Bucuresti

Cum şi când să fie semnat un tratat… care nu există?
Una dintre temele cele mai discutate la Cotroceni a fost cea legată de tratatele sau acordurile dintre cele două state. Au fost exprimate mai multe poziţii, pe care le-aş descrie astfel.

1. Despre un tratat se poate vorbi numai după alegerile din martie 2009
Rusia este angajata intr-un joc cu bataie lunga, sustine istoricul Andrei Brezianu, iar unul dintre obiectivele sale majore este R. Moldova. In ciuda acestui fapt, sau tocmai de aceea, Republica Moldova si Romania, afirma istoricul, trebuie sa fie in relatii reciproc avantajoase si nu de determinare si conditionari. Relatia dintre cele doua state, crede Brezianu, trebuie reconfigurate si apropiate cat mai aproape de firesc. Este nevoie de „o relatie degajata de apasarile prologului comunist la istoria recenta, de o relatie descatusata de amprentele dictatului si invechitele sechele ale mentalitatilor totalitare”. În ceea ce priveşte Semnarea tratatului de Trafic la Frontiera, Brezianu sustine ca trebuie mentinut de catre Romania cu multa diplomatie, pana dupa alegerile din 2009, si nu trebuie de dat curs impulsurilor de moment sau presiunilor, indiferent de unde vin ele.

2. Tratatul nu poate fi semnat, pentru că el nu există
Poziţia aceasta a fost exprimată cel mai clar la seminarul internaţional de către sociologul Dan Dungaciu. Un tratat nu este un document pe care o parte îl redacteaza si îl duce celeilalte sa îl semneze, iar daca aceasta nu o face, începe criza. „Un tratat e ca un tangou: se „danseaza” în doi. Adica devine – daca devine! – expresia unor relatii care exista – daca exista! – la un moment dat între doi parteneri…”. Astazi, relatiile dintre România si R. Moldova sunt blocate, constată vorbitorul. De aceea, la randul sau, tratatul este blocat. Motivul insa nu este faptul ca Bucurestiul ar refuza sa recunoasca „independenta si suveranitatea” unui stat a carui independenta a recunoscut-o… primul, ci altul, unul de interes de stagnare vadita din partea parti moldovene. Nu trebuie puse graniţe de timp legate de semnarea tratatului, după alegeri sau înainte de alegeri: documentul va fi semnat când el va exista, respectiv atunci când cele două state vor avea acele relaţii care să le permită elaborarea unui asemenea document.

3. Nu trebuie semnat un tratat între cele două state
Ideea este ca Romania trebuie sa intareasca permanent o conexiune ferma cu Moldova. Aceasta conexiune, slabeste insa de la un an la altul, iar noi, in ultima vreme, din pacate, asistam la erodarea acestor relatii, mai ales ca aici se face tot mai simtita si contributia vecinului de la est, Rusia. Ceea ce este cel mai deranjant pentru basarabeni este faptul ca in toata aceasta invalmaseala de pareri si pozitii, in sfera de interes a acestei ecuatii, este inclus si semnarea Conventiei privind Micul Trafic la Frontiera care vizeaza direct cetatenii nostri, care sunt principalii perdanţi ai încăpătanarii Chisinaului de a semna Convenţia amintita.

Mai mult, slabirea acestei conexiuni concrete, Romania – R. Moldova, pare că este tot mai mult acceptata pana si de unele state membre ale NATO. Astfel, crede Eugen Popescu, directorul Romanian Global News, daca Romania ar recunoaste si ar semna acum acest act mult discutat, nu ar face decat „sa bata in cuie un tratat odios al lui Ribentrop si Moldotov”. El continua „Sa pui parafa democratiei la un asemenea act pare extrem de periculos, iar statul roman nu isi va asuma o asemenea eroare”.

Asa precum a subliniat si presedintele Bush, Romania ar trebui sa fie o punte către Rusia, dar nu un preş, şi, mai ales, România să fie atenta la asa zisa „coloana a 5-a a Rusiei, de la Bruselles, Washington si inclusiv de la Bucuresti, deoarece, crede Eugen Popescu, agentura ruseasca, „dupa cum este bine stiut”, este bine platita si intretinuta in scopul propriilor interese. Directorul rgnpress concluzionează: „noi trebuie sa fim atenti la acele mesaje pe care ni le expun unii sau altii, interesati si influentati de Răsărit mai mult decât credem”.

4. Tratatul trebuie semnat şi cât mai repede
Ca la orice discutie, parerile sunt impartite si, fireste, difera. A existat şi o opinie opusă faţă de cea a primilor vorbitori, cea exprimată de Vladimir Socor. Analistul de la Jamestown Foundation crede ca tratatele trebuie semnate pentru că numai aşa vor putea exista relaţii între cele două ţări. Si daca unii considera că tratatul este expresia unor relaţii între cele două state, apoi Vladimir Socor sustine că „tratatele nu fac decat sa duca la relaţii bune”. Părerea a fost singulară si nu s-a insistat prea mult asupra ei. Nu a insistat prea mult nici măcar cel care a emis-o.

Romania pare prinsa pe picior gresit de R. Moldova
Dincolo de problematica tratatului, mai apare o altă problema, a modului în care cele două state au gestionat relaţia dintre ele, în general, dar mai ales modul cum au mediatizat-o.

Astăzi, subiectul Romania – RM este intr-un unghi neclar. Afirmatia este expusa de fostul prim-ministru al Romaniei Petre Roman. „Am sentimentul ca regimul Voronin dezvolta o suveranitate subsidiara, mascata, deoarece interesul Rusiei din punctul de vedere al strategiei pe care il dezvolta acum este ca Romania sa nu fie prezenta in Moldova. E o strategie care in acest moment da roade bune”. Roman crede ca nesemnarea tratatului privind Micul Trafic la Frontiera este o capcana întinsă Romaniei din partea conducerii de la Chisinau. La fel ca şi tratatele!

Fostul ministru se arata insa optimist si are certitudinea ca sistemul comunist si Rusia nu vor reusi in R. Moldova nimic semnificativ. Argumentul este unul plauzibil: daca Rusia nu a reusit intr-un regim pur comunist de-a lungul celor 50 de ani de oprimare sa rusifice, de ce ar reusi acum? Nu se poate! La randul ei si Rusia este ambigua, sustine Petre Roman. Federatia stie foarte bine care este situatia in R. Moldova si are o rezerva fata de ce se poate intampla la Chisinau. „Este constienta in primul rand de identitatea culturala si etnica din Moldova si isi da perfect seama ca atat timp cat Romania este un avanpost al NATO si membru al UE e o atractie inevitabila pentru basarabeni”, a conchis fostul prim-ministru al Romaniei.

Dincolo de toate acestea, România risca sa fie prinsă pe picior greşit de o ofensivă furibunda anti-românească a Chişinăului, care aruncă toată vina eşecurilor proprii pe Bucureşti.

Negocieri directe cu Rusia?
La randul ei, Iuliana Gorea – Costin, ex-ambasador al R.M. la CE si buna cunoscatoare a situatiei politice de la Chisinau, a punctat si a intrebat: „Inteleg admiratia fata de capcitatea Rusiei, a presedintelui V. Putin de a-si apara interesele, de a se impune drept mare putere mondiala, in context insa ma intreb cine si cum apara interesele R. Moldova, care este locul romanilor din Basarabia in strategia nationala a Romaniei? Merita oare a purta dialog cu autoritatile oficiale actuale ale R. Moldova, care au ales sa devină slugi ale Rusiei pentru a primi de la acestea o fărâmă de atenţie? Nu e cazul oare ca dialogul sa fie purtat direct cu Rusia?”

Nu este limpede cât de populară este această idee la Bucureşti, dar asta urmează să vedem de aici înainte.

Cu cine mergem spre Europa?
Destul de greu acest eventual dialog, totuşi. Relatia intre Romania si Rusia inca nu s-a statornicit, iar Romania ar risca sa intre in apanajul Rusiei pe plan international daca ar ajunge sa-i datoreze ceva, crede Vladimir Socor.

Un lucru care ar trebui sa preocupe profund Bucurestiul, crede analistul de la Jamestown Fundation, ar fi aparitia unor actori din Uniunea Europeana care joaca un rol mai activ si mai eficient decat Romania in R. Moldova. E o intrebare tulburatoare pentru tara din dreapta Prutului, pentru ca anume Ungaria, explica expertul, a obtinut cele trei posturi cheie in R.M, (comandamentul misiunii de asistenta la frontiera din partea UE, centrul de Acordare a Vizelor si postul de negociator al UE pentru problematica transnistriana). Alta tara cu un mandat nedeclarat, dar care se manifesta la nivel practic si tutorizeaza R.M. spre integrarea Europeana este Lituania, prin urmare toate caile si portile sunt deschise pentru oricine, mai putin insa pentru Romania. Drept exemplu poate fi grupul celor 5 tari, declarate informal, drept prietene in ghidarea tarii nostre pe drumul european si anume: Ungaria, Austria, Lituania, Polonia, Suedia si Cehia. Ca sa fie parte a acestui grup si sa recapete rolul care i se cuvine in R.M., Romania, sustine Vladimir Socor, trebuie sa semneze tratatul.

Graba strica treaba
Analistul de la Washington crede insa ca, la moment, pericolul cel mai mare pentru R. Moldova este o „soluţionare” în interesul Rusiei a conflictului transnistrean, adică legalizarea printr-o semnătură a prezenţei ruse în stanga Nistrului. Astăzi, conditiile de reglementare in interesul R. Moldova a conflcitului si interesul european al Chişinăului nu sunt intrunite. Ideea de a cauta o reglementare rapida in pragul lui 2008, sau macar pana la alegerile din primavara lui 2009, s-a dovedit a fi o iluzie periculoasă, sustine Socor. El continua: „Conducerea R. Moldova ar fi mult mai desteapta daca, în campania pentru alegerile din 2009, ar sustine nu platforma de reintegrare a tarii, asa cum si-a propus si a anuntat ca ar dori sa o faca, ci platforma europeana, respectiv îndeplinirea Planului de Actiuni RM-UE. Acest tip de platforma este cel mai atractiv pentru electoratul moldovean, indiferent daca vine de la partidul de guvernamant sau de la partidele din opozitie”, a conchis Socor.

Ceea ce insa nu ne-a spus analistul de la Jamestown Foundation este ce se va întâmpla cu noi, adică cu cetăţenii din R. Moldova, dacă se va semna un acord Chişinău – Tiraspol şi care ar legaliza prezenţa rusă în Moldova. Ce şanse vom mai avea noi pentru a deveni cetăţeni ai Europei?

Subiectul UE va fi unul minor in campania din 2009?
Direcţia europeană a R. Moldova este acceptată consensual la Chişinău – are dreptate Vlad Lupan. Se apropie insa alegerile din 2009 cand noi vom decide pe care drum mergem mai departe. Desi la nivel politic ideea legata de sustinerea Moldovei de catre Romania in integrarea europeana este complet ocultata la nivel oficial, perceptia publicului de la noi este totusi diferita, iar sondajele confirma acest fapt. Marea majoritate a basarabenilor percep in primul rand Romania ca fiind tara care ne poate ajuta pe drumul integrarii europene. Asadar, discrepanta intre viziunea si perceptia publica difera major de cea politica. Regretabil este insa ca la Chisinau prea putini sunt politicienii care au puterea sa se pronunte azi pe marginea unui parteneriat intre cele doua tari. Oare de ce?

Extrem de interesantă mi-a părut ideea că subiectul „Uniunea Europeana” nu va fi, cel mai probabil, termen de campanie, decat poate in masura in care UE va dori acest lucru. Din pacate, nici Uniunea nu este tocmai vadit interesata fata de ce se petrece in R. Moldova, sustine sociologul Dan Dungaciu, iar ambiguitatile UE, crede el, isi spun cuvantul in planurile concrete care lipsesc. Sociologul afirmă că UE este o „prezenţă absentă” în R. Moldova, şi explică astfel. Ce e UE pentru cetăţenii RM? Cum o văd aceştia? Sondajele ne arată o populaţie ataşată de UE, pe care o vede ca un panaceu si pentru care „UE este un lucru foarte bun”. O populaţie nemulţumită, însă, faţă de Planul de Acţiuni sau ceea ce face guvernarea pentru integrare, o populaţie care nu ştie foarte multe despre UE, dar, mai ales, o populaţie care nu îşi sancţionează liderii când aceştia nu fac ceea ce trebuie pentru integrare. Cum se explică asta? Prin percepţia populaţiei, răspunde sociologul. Atitudinea populaţiei faţă de UE este una statică, nu dinamică, integrarea europeană este percepută de populaţie ca o chestiune de politică externă, nu internă (vezi şi denumirea ministerului MAEIE), adică nu cu implicaţii directe asupra cetăţeanului. De unde această percepţie eronată a publicului?

Una din explicaţii este că spaţiul public din RM, dominat de televiziuni afiliate politic, nu explică ce înseamnă UE sau o face într-un mod festiv, favorabil puterii; informarea predominantă prin televiziunea de stat (55%) induce o imagine falsă, de proces personalizat – preşedintele face bine şi este lăudat la Bruxelles, pe când integrarea europeană este un proces institutionalizat, care ţine mai degrabă de politica internă. Când R. Moldova este insa apostrofată al Bruxelles, acest lucru nu se vede pe ecranele de la Chişinău…

Dincolo de toate o oarecare informatie despre uniune ajunge totusi la public. Intrebarea insa este „De unde”? Dezamagirea este ca o proportie covarsitoare este acumulata nu din presa occidentala, ci de la cea moscovita. Or, o presa ruseasca, dintr-o tara care nici de gand nu are sa se integreze in UE, poate ea oare oferi o informatie clara, suficienta si necesara cetateanului nostru? Acest element este un altul care distorsionează imaginea despre UE. Televiziunile de limbă rusă (care dau 49% informare despre UE şi sunt cele mai credibile instituţii din R. Moldova!!!) oferă informaţii despre UE, dar este evident că Rusia dă un tip de informaţia care, în nici un caz nu e cel pe care l-ar da cineva care ar dori să se integreze cu adevărat în această structură. În concluzie, UE nu este cu adevărat temă de campanie. Nu are cum, pentru că este ruptă de viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Este un discurs de faţadă, mai degrabă.

Iata de ce astazi, in Moldova, UE intereseaza moldovenii doar in perspectiva unei angajari la munca in tarile din Occident. E prea puţin. Aşa cum sugeram mai sus, acel triunghi atat de necesar UE-RM-Cetatean, la noi, din pacate, pur si simplu nu exista.

NATO, o idee respinsa la Chisinau
Cand vine vorba de a accepta NATO in R. Moldova, actuala guvernare respinge cu vehementa aceasta idee, a arătat Vlad Lupan. Este si firesc judecand dupa pozitia pe care o adopta. Integrarea Moldovei in UE – care nu va avea loc cu actuala conducere, ar insemna de fapt regasirea in spatiul european si euro-atlantic al Moldovei cu Romania. Deputatul V. Pavlicenco exemplifica: „Consilierul presedintelui V. Voronin, Mark Tcaciuc, sustine ca nu poate sa accepte ideea de NATO deoarece aceasta ar insemna reunificarea cu Romania”. Paradoxal insa este de ce aceasta idee este sustinuta de unele partide care se declara a fi democratice sau reformatoare? Sa le fie frica oare ca anume prin institutiile occidentale si pro-europene Romania ar putea sa se impuna tot mai mult in spatiul basarabean?

Dincolo de toate aceste mari semne de intrebare, Vitalia Pavlicenco considera ca cei de la Bucuresti „ar trebui sa depaseasca acest sindrom al neamestecului in chestiunile Basarabiei, deoarece daca ar fi sa ne referim la Rusia, apoi aceasta, de atatia ani, niciodata nu a fost afectata in chestiunea cu neamestecul”. Aici intervine si problema redobandirii cetateniei romane pentru care aplica astazi miile de basarabeni. „Trebuie sa intelegem ca cetatenia romana trebuie gandita nu ca un instrument de acaparare a teritoriilor sau de subrezire a suveranitatii Moldovei, ci ca un model de europenizare a celui de-al doilea stat romanesc”, a mai adaugat deputatul de la Chisinau.

R. Moldova azi
La moment, R. Moldova este ambigua pe multiple planuri, dar cel mai grav vadit este discursul sau identitar. Sociologul Dan Dungaciu explica: „Cand vorbeste cu Rusia, R. Moldova are un discurs polietnic, iar cand se adreseaza estului si Romaniei vine cu un discurs tehnicist –moldovenist, de aici si multitudinea de confuzii care genereaza perceptia si care face Rusia sa fie omniprezenta si extra forta in R.M. cu o marja de manevra pe care nu a mai avut-o de la 90 incoace”

Ca sa poata lua decizii privind viitorul sau liber, Republica Moldova trebuie sa fie bine si corect determinata. Sa stai cu picioarele in doua parti nu este o solutie, asa cum nu este bine si corect sa dai vina pe vecini invinuindu-i ca ar influenta deciziile din propria-ti casa. Ideea este sa mergem spre o Europa a carei parte este chiar Romania. Decat am umbla cu jalba in protap la Bruxelles, am face mai bine sa implementam reformele din tara liber si in folosul comunitatii, or ele cum sunt acum? – lipsesc cu desavarsire.

Cine crede ca omul simplu nu intelege ca lipsa de implementare a reformelor il scoate din ecuatie, greseste. Da, poate ca cel de jos nu percepe in mod direct ca reformele europene pot sa il vizeze, el insa resimte pe propria piele consecintele instrainarii intentionate de acestea. Sondajele nu fac decat sa confirme nemultumirea moldovenilor fata de modul de trai pe care il au, migrarea masiva si faptul ca R. Moldova este cea mai saraca tara din Europa. E suficient sa facem trimitere la studiul realizat de PNUD care arata ca peste 26% din moldoveni traiesc in saracie absoluta, iar 1 din 7, in saracie extrema, cu un venit lunar de 251 de lei sau 15 euro.

Ce se va întâmpla la alegerile din 2009?
Dan Dungaciu sustine ca „in Republica Moldova nu se face politica, ci geopolitica”. Explicatia este clara: la noi dezbaterea politica nu a fost niciodata una strict politica. Mai mult, afirma expertul, „pana si clasa politica este formata si selectata in virtutea unei viziuni si structuri politice”. De la 90 incoace, influenţa geopolitică persista si va continua să o fie, inclusiv pana in 2009, cand este de la sine inteles ca mizele principale nu vor fi plasate in primul rand pe filonul doctrinar. Sistemul politic din R. Moldova este unul „primitiv”, neexistând un element prin care s-ar putea rationaliza. Aici, daca ar fi sa ne referim la spectrul european politic si la cel moldovenesc, ne dam seama cu uşurinţă ca cele doua nu se suprapun in nici un fel.

Au mai fost şi voci care au prognozat că exista doua chestiuni majore care vor modifica situatia republicii noastre: prima tine de identitate şi crizele generate de acest aspect, a doua de coeziunea societala. Mai mult, specialistii in domeniu considera ca „explozia” va interveni dupa alegerile din 2009, inceputul lui 2010, atunci cand modificarile vor veni de la sine, adica din interiorul societatii. Vom vedea dacă au dreptate.

După 18 ani…
Diferenta fata de anii 90 si acum este evidenta: in spectrul politico-ideologic a aparut un element nou. Daca la inceputul perioadei de desteptare nationala pozitiile erau clare si distincte, unii fiind cu Estul (Rusia sau CSI) si altii cu Vestul (Romania), acum exista voci care acreditează ideea că poti fi cu Vestul si fara Romania. Astfel, unii vor sa sara in Occident peste acest parteneriat, fara ca sa tina cont de vecinul de la Prut. Au oare dreptate?

Aportul Federatiei Ruse este si el evident. Cine urmareste discursul public constientizeaza ceea ce arata sondajele de opinie cand vorbesc de o imbunatatire simtitoare a imaginii Rusiei in perceptia publica de la noi. Mai mult, astazi intervievatii vad in Rusia chiar si un partener strategic forte, care, paradoxal, ar putea ajuta R. Moldova sa mearga spre UE. Fapt pur si simplu uluitor! Explicatia este influenta mediatica asupra publicului basarabean. Daca vom face iarasi referire la sondaje, vedem ca, la noi, dupa biserica, posturile televizate rusesti au cea mai mare credibilitate. Concluzia este ca in R. Moldova ideologia moldovenista genereaza in spatiul autohton informational si lingvistic o influenta ruseasca masiva.

Presa nu este liberă
„Impotriva noastra a jurnalistilor s-au luptat si lupta cu toate fortele posibile ca sa nu avem un cuvant puternic”, afirma Valeriu Saharneanu, presedintele Uniunii Jurnalistilor din R. Moldova. Si continua: „Actuala clasa politica de la noi este una de ocupatie, lucru care il spunem direct. Noi, jurnalistii, suntem ocupati nu doar din punct de vedere politic, ci si informational. Moscova are conceptii si lucreaza foarte concret pe domeniile politic, militar, informational si astfel controleaza si blocheaza tot ce poate oferi o perspectiva europeana in tara”.

Solidarizarea Opoziţiei?
Prezenta la eveniment, Vitalia Pavlicenco se intreaba: „Ce putem face intr-o asemenea situatie?”, deoarece, sustine deputatul, R. Moldova se afla mai mult ca oricand la rascruce si ce e mai grav continua sa ramana in proiectul asiatic in care este atrasa, prin liderii sai, de catre cei de la Moscova. Astfel, la intrebarea: „Va veni oare in 2009 o coalitie pro-europeana la Chisinau?” Pavlicenco si-a exprimat teama ca si dupa viitoarele alegeri in R.M. ar putea sa nu se produca nici o schimbare, iar la carma tarii sa ramana aceeasi conducere pro-rusa. Cea mai mare parte a clasei politice de la Chisinau, sustine deputatul PNL, nu doreste sa se regaseasca cu Romania, iar daca si sunt dintre cei care „vor sa stea cu picioarele in doua luntre, apoi acestea fac un joc dublu adoptand strategii duble: la Bruxelles vorbesc una, iar la Chisinau cu totul alta”.

Spre un „model Kucima”?
Dan Dungaciu completeaza: „Indiferent de cate revolutii oranj se vor petrece in capul unuia sau altuia, daca nu se schimba sistemul ca atare de la Chisianu, sansele unei democratii occidentale sau ale europenizarii nu exista”. Este evident ca in R.M. problema este una de sistem si nu de persoane. Sistemul e de asa natura incat nu pot exista mari perspective in aceasta directie. Prin urmare, daca lucrurile vor continua si dupa 2009 sa fie la fel, iar la nivel politic se vor forma coalitii care nu vor pune in criza partidul de la guvernare, modelul care se intrezareste sa se instaureze la noi este cel gen „Kucima”, adica integrare fara europenizare.

Concluzie
Ideea de final este una simpla. Faptul ca la Cotroceni se vorbeste astazi de Republica Moldova este un gest sugestiv si imbucurator. Bucurestiul nu ramane departe de cei de dincolo de Prut si, oricat de multe zadarniciri si provocari ar veni din partea Chisinaului, trebuie sa faca fata in cel mai diplomatic şi inteligent mod, pentru ca in joc este in primul rand soarta romanilor basarabeni.

Stela Popa, jurnalist,
Pentru portalul de ştiri UNIMEDIA