

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării Unirii. Votul popular favorabil Unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858,o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o Uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.
La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca Domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducîndu-le într-o Uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizînd Unirea politică. După înlăturarea sa de la putere, în 1866, Unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată, în acel an, a denumit noul stat “România”.
SP al PNL