Unirea Principatelor Romane ne inspira continuu

Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strîns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca Domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859, în Moldova, și, la 24 ianuarie 1859, – în Țara Românească. Totuși, Unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică dintre cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea Uniunii vamale dintre Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării Unirii. Votul popular favorabil Unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858,o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o Uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca Domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducîndu-le într-o Uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizînd Unirea politică. După înlăturarea sa de la putere, în 1866, Unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar Constituția adoptată, în acel an, a denumit noul stat “România”.

SP al PNL

 
Comentarii

Lasă un răspuns