Partidul Național Liberal afirma, acum două luni, că, pentru prima oară după dobândirea Independenței, o singură forță politică, revendicată ca proeuropeană, a fost creditată în recentele alegeri cu o mare încredere a populației, de aceea, abordările politice în Republica Moldova trebuie să se schimbe radical. A survenit, astfel, o perioadă favorabilă deciziilor politice menite să scoată societatea din zona incertitudinilor politice, geopolitice și geostrategice, o perioadă propice, în schimb, realizării angajamentelor electorale privind înfăptuirea reformelor, reducerea corupției, urmarea strictă a vectorului integrării basarabenilor în UE.
Este de menționat că majoritatea liderilor de opinie politici și a celor din sfera asociativă au arătat îngăduință în perioada „de încercare”, „de probă”, de familiarizare concretă a noii Puteri cu instituțiile statului, preluate în gestiune.
Prin urmare, fazei „de fascinare în avans” a societății încep să îi ia locul abordările realiste. Mai multe entități, observatori și analiști își înving frica de etichetări gen – „dacă îi critici pe actualii de la Putere, înseamnă că ești cu Dodon, Platon și cu alți „afoni” la nevoile populației în politica de pe Bâc”, și își exprimă curajos pozițiile.
PNL nu a participat la ultimele alegeri parlamentare anticipate din cauza dezbinării unioniștilor și a neîmbrățișării unui mesaj proUnire distinct de către toți aceștia în raport cu demagogia proeuropeană, menită – și este o convingere fermă a PNL.md, – să drapeze, de fapt, cantonarea formațiunilor ne-proromânești pe un mesaj provestic steril, în definitiv – prostatalist, prorusesc.
PNL.md tratează politicile guvernanților prin prisma apropierii sau distanțării de obiectivul Reunirii cu România. Amintim – reprezentanți ai PNL.md au ridicat în Parlament și în forurile internaționale probleme stringente pe care trebuie să le rezolve Președinția, Parlamentul și Guvernul – încât societatea noastră să devină liberă, să își decidă constituțional independent soarta și să revină, de fapt, la sânul Patriei-mamă România, – prin decizii având menirea:
- să nu mai depindem energetic de Rusia, să nu rămânem satelitul statului-agresor, calificat astfel de CEDO, prin prisma conflictului militar transnistrean;
- să diversificăm sursele de gaze (prioritar prin Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău) și de energie electrică (prin atragerea finanțelor pentru strategia de interconexiuni cu România, care trebuia finalizată până în 2020: 1) LEA Suceava – Bălți (Nord), 2) LEA Iași – Ungheni – Strășeni (Centru) (330 kV și 400 kV), 3) operaționalizarea liniei de 400 kV Isaccea-Vulcănești, cu extindere la Chișinău);
- să punem problema și să obținem retragerea trupelor rusești de ocupație din teritoriul de peste Nistru, controlat de Kremlin și să aderăm la scutul de securitate NATO;
- să demarăm reformele, pentru a renunța la statutul de cerșetor al Europei, care nu poate dura la infinit;
- să inițiem și să obținem reformarea justiției, pe baze constituționale, fără a ceda ispitei de a re-captura statul, prin controlul magistraților de către Putere;
- să promovăm și să aplicăm bunele proceduri pentru încadrarea, în serviciul public, a unor persoane și competente, nu doar loiale noii guvernări etc.
Noi trăim cu toții într-un stat-creatură a criminalilor Hitler și Stalin, de aceea, prioritățile menționate sunt un imperativ pentru redemararea unui proces de redecredibilizare chiar și a instituțiilor acestei structuri statale.
”Identificarea”, însă, a unor soluții pentru desprinderea de spațiul CSI și de Rusia, în contextul problemei gazelor, au finalizat recent exact unde finaliza și guvernarea dodono-proputinistă.
Astfel, prin contractul semnat cu „Gazprom”, mai ales prin faptul că zona transnistreană nu își va achita, în continuare, consumul masiv de gaze, Chișinăul a rămas cu mâinile legate pe încă 5 ani înainte, neclintit pe orbita rusească, cu eternul statut de „satelit al Moscovei”. La fel, a rămas victima neretragerii trupelor rusești din Transnistria, a cărei industrie funcționează nestingherit, consumând gratis gaze rusești, al căror cost este pus tot pe umerii țăranului basarabean. Acestea sunt rezultatele nedemarării – prin lipsă de curaj politic – a procesului de diversificare a resurselor de combustibil.
În același timp, acceptarea condițiilor paralizante pentru un viitor cu o piață de energie liberă, prin amânarea – la sfântu`-așteaptă! – a Pachetului Energetic III, plasează Republica Moldova în zona riscului economic vital, adică suntem sortiți să batem continuu pasul pe loc sau chiar să facem un pas înapoi privind diversificarea surselor de gaze.
Situația-șoc, într-un viitor apropiat, privind povara financiară a consumatorilor de gaze, va deconspira înțelegerile intransparente Guvern-„Gazprom”. Este doar începutul unui proces, în care o guvernare „totală” trebuia să demonstreze ieșirea din stereotipurile, tiparele și clișeele conjuncturale ale Stângii politice, care au adus societatea la o mare dezamăgire.
Astfel, monitorizând și impactul recentelor guvernări asupra societății, PNL mai formulează trei propuneri-sugestii importante pentru actualii decidenți:
- revenirea la nivelul de impozitare a creșterii de capital, în cazul persoanelor fizice, în mărime de 20%, prin abrogarea Legii din anul 2019, care a ridicat acest nivel la 50%;
- dată fiind criza din economie, cauzată și de interdicțiile legate de pandemie, se impune – pentru salvgardarea economiei naționale – revenirea la taxa zero în impozitul pe venitul agenților economici, încât beneficiul sa fie lăsat agenților economici pentru dezvoltare sau, cel puțin, pentru menținerea activității acestora pe linia de plutire;
- revizuirea – adecvată nivelului de bunăstare al populației, eficienței activității lor și rezultatelor obținute – a valorii remunerării administrației/directorilor de agenții, de comisii și de autorități, create în subordinea/sub coordonarea ministerelor, remunerări care le depășesc de 4-5 și de chiar zeci de ori pe cele ale conducerii țării.
Dacă actuala guvernare nu conștientizează necesitatea luării unor decizii independente, pentru care trebuie doar voință politică, având și suportul declarat al României, ea nu se va deosebi de guvernările fals proeuropene, care se uitau cu un ochi de cerșetor la Moscova și cu altul – de pomanagiu, – la Bruxelles, consolidând statutul Republicii Moldova de „orfan al Europei”.
Noi, PNL, primul partid statutar unionist, văzând ce provocări pândesc întreaga omenire, considerăm că cel mai adevărat și unic TEST și PAS, pe care trebuie să le facă o Putere proeuropeană, este să declare – ACUM! – Unirea cu România.
Avem o situație unică în prezent – când la Președinție, în Parlament și în Guvern se află o singură forță politică, aproape majoritară, având și oportunitatea să uzeze de deschiderea României pentru basarabenii aflați într-un stat fără perspectivă statală, ca și de deschiderea partenerilor europeni și americani, care așteaptă schimbări cruciale în Republica Moldova, crezând că au și de la cine cere. Noi, PNL, considerăm că ei pot fi convinși că numai prin Reunirea cu România poate surveni schimbarea multașteptată pentru populația de dincoace de Prut.
Aceasta pentru că – așa cum înțelege, pe zi ce trece, întreaga societate – cel mai scurt, sigur și firesc drum al nostru spre UE este prin Reunirea Republicii Moldova cu România – mesaj politic lansat pentru prima oară de către PNL.md.
Doar atunci PNL va crede că actuala Putere este independentă, că nu plătește tributuri geopolitice și că este cu adevărat provestică.
Partidul Național Liberal,
6 noiembrie 2021