Principiile liberalismului

16. Democraţia ca stare socială

Democraţia ca stare socială

53. Liberalii privesc cu simpatie transformarea democraţiei dintr- un regim politic într-o veritabilă stare socială, într-o formă de societate în care domneşte egalitatea în libertate.

În acest sens, nu există o relaţie privilegiată a liberalilor cu o clasă socială, cu un grup profesional sau cu o reţea de interese. Deschiderea liberalilor către orice individ este traversată de credinţa în forţa ideilor liberale.

54. Ordinea socială liberală presupune o societate înalt urbanizată şi educată, în care diferenţele sunt privite ca legitime, iar dreptul la recunoaşterea identităţii proprii nu implică formularea unei inegalităţi de rang ori de statut.

55. Reuşita individuală sau colectivă a proprietarilor agricoli, efortul muncitorilor industriali din sfera economică de piaţă sau din sectorul de stat performant, capacităţile manageriale ale funcţionarilor publici sau privaţi, critica socială construită de intelectuali sunt privite de liberali cu egală simpatie.

Liberalii contează pe solidarizarea spontană dintre indivizii susceptibili să gândească liber şi să se comporte liberal, sub forma recunoaşterii intereselor care îi leagă laolaltă în ceea ce este îndeobşte numit o "clasă de mijloc". Stabilitatea politică şi performanţa economică, toleranţa şi spiritul critic, raţionalitatea managerială şi optimismul sunt datele necesare ale armoniei sociale. Realizarea armoniei sociale constituie semnalul limpede că democraţia ca stare socială cotidiană a început deja să funcţioneze.