Impactul educaţiei conştiinţei naţionale – factor decisiv proeuropean

Ce se face în învă­ţământul preuniversitar şi universitar din R.Moldova, pentru ca generaţia tânără să fie instruită şi educată cu verticalitate, să dea dovadă de conştiinţa naţională, etnică? Pro­babil, se face totul ca să avem adevăraţi patri­oţi, pentru că aceasta-i salvarea noastră, în contextul intereselor geopolitice ale marilor puteri

 „Odată, ajunşi, cu acte în regulă, în sânul Europei, am putea decide oricând Reîntregirea (Klaus Iohannis)

Ca pedagog, ştiu: co­munitatea pedagogică este conştientă de si­tuaţia complicată din R.Moldova din punct de vedere politic, economic, social.

În condiţiile embargourilor şi ameninţărilor militare, peda­gogii îşi fac datoria pentru a educa adevăraţi stăpâni ai cetăţii. Citesc şi mă conving de faptul că şcoala noastră are pedagogi-patrioţi.

Paginile săptămânalului ne aduc noi şi noi exemple de pedagogi-eroi ai duhului, care, conştienţi de situaţia în care ne aflăm, au totuşi experienţe de succes. Nu le vom înşirui pe toate. Cei care citesc presa pedagogică, cunosc asemenea şcoli, licee, elevi, studenţi, pedagogi – eroii duhului. Îi avem şi mă bucur!

Voi aminti doar evenimentele de la 7-8 aprilie 2009, care ne demonstrează cât de bine a conştientizat tânăra generaţie perico­lul de moarte prin care ne ameninţă dictatura comuniştilor capita­lişti. Am fost martori, cu toţii, cum şi cât de mult au dorit tinerii noştri să-şi consolideze legăturile cu Neamul, cu Europa. Dar cât de reuşit şi cât de nereuşit, până în prezent, s-au. consolidat aceste legături? Pentru noi, învăţătorii, este important să ştim de ce această consolidare este aşa cum este. Care-i problema?

Intuim răspunsul concret. Pe parcursul următorilor 5 ani ti­neretul cu conştiinţă naţională (totuşi îl avem), prin activităţile civice, a demonstrat ferma hotărâre de a continua lupta pentru a evada din gulagul rusesc, ce ne ţine în cleştele armatei străine, în mâinile coloanei a 5-a, în lumea mass media ruseşti promo­vând moldovenismul primitiv şi făcând uz de ameninţări agre­sive, embargouri, dorindu-şi Unirea cu forţa în gulag… A obţine libertatea în familia europeană şi reunirea cu Ţara este foarte şi foarte complicat. Numai cât face elita noastră politică, ca aceasta să fie imposibil! Dar, totuşi, acum am făcut câţiva paşi spre ade­rarea cu „acte în regulă”. Iată doar un exempiu. Moldovenii au pornit şi continuă mai activ mişcarea de masă pentru obţinerea cetăţeniei române, cândva anulată în mod barbar. Procesul va continua în toate domeniile mai activ.

Viaţa ne arată că la capitolul educaţiei conştiinţei de unitate şi demnitate naţionalii, noi, pedagogii, avem mari restanţe! Altfel cum se explică faptul că oamenii care primesc ajutor economic, social, cultural, politic proeuropean, elevii, studenţii care învaţă în Româ­nia, bucurându-se de tot sprijinul din partea poporului român, continuă să se afle în criză de identitate? Cu alte cuvinte, încă tră­iesc neştiind cine sunt, încotro merg. 40% din electoratul tânăr şi în vârstă n-a reușit să-şi demonstreze, la 30 noiembrie, evoluţia morală, civică, spirituală în domeniul conştiinţei lor naţionale şi au votat comuniștii și socialiștii ori nu s-au prezentat la vot. De ce?

Noi, pedagogii, putem sau nu putem fi siguri că 40% din absolvenţii care n-au putut susţine examenele de BAC vor ale­ge corect vectorul vieţii la alegerile locale ce vor avea loc în 2015? Şi aici depinde de noi, pedagogii. Dacă vă aduceți aminte, dragi colegi, acum exact un an, vă aminteam să-i îndemnăm pe elevi (şi pe studenţii-pedagogi) să citească scrisoarea marelui nostru scriitor Ion Druţâ, unde îşi exprima îngrijorarea! „Ce facem, domnilor, ce creştem?! O nouă generaţie de robii gastarbaiteri pentru Europa sau cetăţeni liberi, stăpâni pe ţară şi destinul lor”.

Sincer vă spun, n-am auzit ca miniştrii pe care i-am avut să fie îngrijoraţi că, în Legea Educaţiei, lipseşte idealul educaţiei personalităţii libere cu conştiinţă naţională, mai ales acum, în condiţiile şcolii optimizate, rupte de viaţă şi ameninţaţe să dispară cum dispar satele. Marea grijă a ministerului nou, a cărui componenţă o vom afla după instituirea noului cabinet de miniştri, va fi şi optimizarea universităţilor. Se consideră, pe drept cuvânt, că, pentru atingerea calităţii în educaţie, trebuie si începem de la noi, de la schimbarea radicală a calităţii pregătirii iniţiale a cadrelor didactice. Bravo Ministerului!

Dar odată cu schimbarea şi optimizarea universităţilor, trebuie schimbată şi strategia cunoaşterii, conform căreia viitorii pedagogi învaţă la facultate doar să devină pedagogi buni, adică să cunoască disciplina şi să ştie cum să predea. Strategia cunoaşterii este orientată nu pentru viaţă, ci pentru şcoală, pentru BAC. Ne-am convins că, celor preocupaţi de realizarea paradigmei cunoaşterii, le scapă individualitatea, personalitatea cu o conştiinţă naţională,

Impactul educaţiei conştiinţei naţionale cere mult mai mult de la învăţător, şcoală, Minister, universitate! Modelul de educa­ţie a conştiinţei naţionale cere, pe lângă cunoaştere, şi formarea personalităţii devotate ţării, poporului, credinţei, culturii, limbii.

Este cazul să ne amintim şi să nu uităm cea mai anevoioasă la­tură a moldovenilor-români – conştiinţa naţională a unirii, ca ideal uman al românilor contemporani. Paradoxul constă în faptul că acum avem libertate, dar, spre regret, nu ne-am trezit cu toţii. Poa­te de aceea Noul an 2015 îl începem cu un nou Cod care proclamă „învăţământul – prioritate naţională nr.1”. Bravo Ministerului!

Dacă-i aşa, dragi colegi, haideţi să acceptăm şi Paradigma învăţământului umanist educativ. Nu întâmplător, marele filozof  I.A.Ilin recunoştea: „Învăţământul fără educaţie este o chestiune falsă şi periculoasă”. Suntem martori oculari unde a ajuns Europa cu accentul pe libertate fără a educa tinerii să înţeleagă ce e bine şi ce e rău, ce se poate şi ce nu se poate!

În condiţiile tot mai complicate ale vieţii din Uniunea Europeană, noul preşedinte n-a uitat să-şi înceapă activitatea cu o nouă stra­tegie – Paradigma educaţiei. Chiar la prima şedinţă de inaugurare, noul preşedinte UE, dl Şulţ, a declarat: „Eu voi schimba situaţia spre bine prin – educaţie, educaţie, educaţie!” Bravo, preşedintelui! Slavă ţie, Doamne!

În sfârşit, după 60 de ani de activitate peda­gogică, am ajuns şi eu să aud şi să văd cum se schimbă situaţia în bine. Dragi colegi, aţi observat schimbarea?

Avem un preşedinte în Comunitatea Europeană care-i ferm convins că, prin Educaţie, ca prioritate europeană Nr.l, se poate face totul. Avem un Minister şi un Cod în care educaţia se pro­clamă prioritate naţională Nr.1.

Avem un preşedinte de Ţară în România (iar eu sunt şi cetă­ţean al României), care ne aşteaptă „cu actele în regulă” în sânul Europei şi ar putea decide oricând Reîntregirea cu Ţara. Iată de ce trebuie să începem totul de la noi, pedagogii! Cum şi ce politi­cieni, economişti, cetăţeni stăpâni ai Cetăţii vom educa, aşa vom trăi. Doamne, când a mai fost aşa ceva! Ca noi să fim recunoscuţi „vioara întâi”. Ştiu, cineva va spune: „Mândâcanu a îmbătrânit şi crede politicienii.” Da, cred, dar nu în cei pe care noi îi avem, dar pe cei pe care îi vom educa cu conştiinţa naţională. Priviţi atent, domnilor! Aici se întrezăreşte trezirea – schimbarea con­ştiinţei naţionale – cum vom educa aşa vom trăi. Ori cu „actele în regulă” în UE, ori cu vectorul spre gulag. Alt drum pentru noi nu există.

Recunosc sincer, dragii mei colegi. Aceste gânduri, vorba lui Ion Găluşcă, „inspiră cugete şi cultivă frumuseţea sufletului meu, e dialogul teologului şi credinţei” în rugăciunile mele de zi şi noapte către Dumnezeu. Dragii mei colegi! De ce să nu spun lumii întregi marea noastră bucurie, dată nouă de Dum­nezeu prin oamenii trimişi de El. Aceşti oameni, au înţeles că, pentru a schimba totul din rădăcină, trebuie să schimbăm Edu­caţia. Doamne, când a mai fost aşa ceva, ca cei ce conduc ţara să recunoască că de noi depinde totul. Aţi auzit, începând cu 2015, vor să ne schimbe şi nouă viaţa, să fie decentă ca a lor.

Deci, nu degeaba am trăit şi am muncit o viaţă. Acum cred că Dumnezeu ne va ajuta să avem şi un ministru al educaţiei deş­teptat în aşa măsură încât să ştie, înţeleagă şi să promoveze nu, pur şi simplu, paradigma cunoaşterii, ci şi paradigma învăţământului educativ, iar cheia educaţiei pedagogice va deveni: „Formarea conştiinţei naţionale ,a individualităţii şi personalităţii”.

Acest concept-model european este atât de actual pentru noi şi ţările europene, încât, aplicându-l, şi noi vom putea ajunge „cu acte în regulă” în UE. De noi, pedagogii, depinde ce fel de edu­caţie vom face pentru a obţine libertatea în familia europeană cu conştiinţă naţională.

Fie ca cei ce încearcă astăzi să ne abată de la calea europeană să ştie că prin educaţie noi, pedagogii, vom reuşi să schimbăm faţa ţării noastre în lumina conştiinţei naţionale.

 Univers Pedagogic Pro, nr.6 (466), 12 februarie 2015

Conștiința națională – crucială pentru schimbarea mentalității cetățeanului

„Efortul principal al pedago­gilor pe care trebuie să-l depună astăzi în schimbarea conştiinţei naţionale este de a forma „men­talitatea cetăţeanului nostrum”. Acest factor e crucial pentru a deveni capabili să trecem pragul Uniunii Europene

Comunitatea pedagogică a ţării tot mai intens se întreabă:

• Sistemul de învăţământ existent poate asigura educaţia conştiinţei naţionale, prin apli­carea unei politici moderne de dezvoltare a mentalităţii facto­rului uman care să ne asigure trecerea pragului în UE?
• Poate el asigura formarea personalităţii libere cu o conşti­inţă naţional-europeană?
• Da, acum avem un nou Cod al educaţiei, dar oare asigură el libertatea personali­tăţii de a reveni în propria sa fiinţă naţională cu o cultură a conştiinţei şi identităţii naţionale pentru toate minorităţile din republică?

Fiind cercetător şi conducător de laborator în domeniul ştiinţelor şi ar­tei educaţiei, acum 25 de ani, nu-mi amintesc să fi fost întreprinse cerce­tări pedagogice pentru cunoaşterea reală o îrecutului istoric al naţiunii din care fac parte elevii şi studen­ţii, în domeniul conştiinţei naţionale, culturii, identităţii lor naţionale. Această mă îngrijorează.

Mă întreb de unde venim cu mentalitatea ce nu ne permite să ne mişcăm înainte?

Ce loc îi revine acestei probleme în noul Cod al educaţiei, în curriculumul integralităţii, pentru a aplica o nouă ideologie modernă în educaţia conştiinţei naţionale şi schimbarea mentalităţii factorului uman? Eu nu cunosc cercetări psihopedagogice în acest domeniu. Ministerul Educaţi­ei, AŞM cheltuie bani buni pentru cercetări pedagogice, dar nu şi în această problemă, ea fiind mai mult decât gravă!

Totodată, cercetătorii documen­telor istorice în domeniul mentalită­ţii factorului uman ne arată că Im­periul Ţarist întotdeauna a promovat o politică de acaparare a teritoriilor străine. Realizând interesele sale agresive geopolitice, ţarismul rus a depus mari eforturi pentru a schimba conştiinţa naţională a popoarelor cucerite, dar şi pentru a le deforma mentalitatea. Respectiv Moldova de Est (Basarabia), devenind guber­nie a Imperiului Rus în 1812, a avut de suferit un regim de deznaţionali­zare şi deformare a mentalităţii prin rusificare.

Despre neamul românesc al mol­dovenilor, ţinuţi în ignoranţă, asu­prire şi marginalizaţi, cunoaştem din cronici şi lucrări valoroase în care autorii, constatând condiţiile istorice vitrege ale poporului „aflat în calea tuturor rălilor”, spun că moralitatea moldovenilor a avut de suferit mari deformări. D.Cantemir, descriind amplu viaţa socială sub jugul turcesc în „Descrierea Moldovei”, constată că chipul moral al moldovenilor „nu ne permite să-i lăudăm pe concetăţe­nii noştri”. În condiţiile vitrege, cu toate „năravurile bune” în muncă, în luptă, în credinţă, în păstrarea tradiţi­ilor etc., „moldovenii nu sunt iubitori de ştiinţă, ci mai la toţi le sunt şi urâ­te”, menţionează D.Cantemir.

Sub jugul şi mai cumplit al Im­periului Rus, după 1812, poporul a fost ţinut în ignoranţă, asuprire, ex­ploatare, lipsă de cultură, ştiinţă şi educaţie, cultivarea mentalităţii de­formate la moldovenii din Moldova de Est în limbă, în identitate naţio­nală, a luat proporţii şi mai mari. Ion Creangă menţiona despre lipsa dorinței moldovenilor de a avea elementarul interes faţă de ştiinţă, de carte, spu­nând că: „Am umblat eu sărmanul după cules înţelepciune, dar n-am avut unde-o pune”.

Până şi proverbul înrădăcinat în conştiinţa moldovenilor conţine dis­preţul lor pentru carte: „Decât un în­văţat oftigos, mai bine un măgar să­nătos”. Poetul N.Dabija observă că un astfel de proverb a putut să apară doar la moldovenii cu mentalitatea deformată cărora li s-a inspirat dis­preţuirea faţă de carte.

Educaţi îndelung prin doctrina ţa­ristă a „moldovenismului primitiv”, a antiromânismului, mancurtismului, prin incultură şi izolare de cultura europeană până astăzi şi obţinând independenţa naţională, oricum nu pu­tem depăși deformarea mentalităţii factorului uman impus din afară. Nu este de mirare de ce şi până acum mai avem oameni care nu ştiu cine sunt.

Sistemul nostru de învăţământ, fiind parte componentă a „poveştii de succes a Moldovei de azi”, nu a reuşit să dezvolte nici personalitatea liberă, ca ideal uman al contemporaneităţii, nici cultura identităţii tineretului, nici cultura şi conştiinţa naţională, lăsând mentalitatea umană în voia sorţii.

Iată ce mă face nu doar să scriu, dar şi să caut căi şi mijloace, strategii şi ideal educaţional pe care noi, peda­gogii, realizându-l, am putea scăpa de această mentalitate veche şi otrăvită.

Realitatea este foarte dură cu noi. Politicieni ce promit în vorbe că vor cursul european, încredinţându-le încă o dată puterea politică, dar ei au alte planuri. Lor le convine păstrarea mentalităţii vechi, pentru a nu fi capa­bili să luptăm cu corupţia, a fi în con­tinuare răzleţi, pasivi şi indiferenţi. Ce-i de făcut? Cum am ajuta profeso­rul să devină capabil să stea cu mare putere la straja intereselor naţionale? Pentru ca poporul să devină capabil a „face lucrul până la capăt” trebuie schimbată mentalitatea conştiinţei naţionale.

Reformele făcute până în prezent – optimizarea şcolilor, concursul managerilor, exigenţa la BAC, noul Cod al educaţiei nu au o reorientare cardinală în recunoaşterea necesită­ţii schimbării mentalităţii factoru­lui uman.

Dintre toţi factorii importanţi – economici, politici, social, facto­rul cardinal ce poate respiritualiza, schimba sistemul de valori şi modifi­ca la nivel macro-structural conştiin­ţa naţională este mentalitatea facto­rului uman al moldoveanului. Până în prezent, în sistemul de învăţământ acest factor este trecut cu vederea. Ce perspective ne deschide noul Cod al educaţiei în acest domeniu? Această problemă teleologică şi fundamen­tală a educaţiei, ce trebuie să asigure trecerea pragului UE, e și ea trecută cu vederea. Probabil, intenţionat. De ce? Pentru că schimbarea men­talităţii cu conştiinţa naţională în baza etnocentrismului şi valorilor naţional-europene ar transforma poporul într-un gând, o inimă, un ideal. Poporul ar cere activ soco­teală trădătorilor de ţară mancurţi şi corupţi, care ne impun o altă soar­tă – cea siberiană.

Care este totuşi idealul cu ade­vărat-uman educaţional al moldove­nilor, la care nu putem ajunge? Un astfel de ideal conţine finalităţile educaţiei naţionale europene în baza valorilor de orientare proeuropeană, pronaţională, proumanistă. Deci, va­lorile conştiinţei naţionale ale nea­mului românesc sunt cele cu rădăcini în seva istorică a identităţii naţionale, moralităţii şi credinţei po­porului român.

Marea noastră tragedie e că de la ‘90 încoace clasa politică nu a contribuit la promovarea, ci invers, la neglijarea valorilor strategice în edu­caţia conştiinţei naţionale. Astfel, în ultimele două decenii, basarabenilor le-a fost tragic afectată mentalitatea conştiinţei naţionale.

Iată de ce, mă tot întreb cum vom putea noi, peda­gogii, realiza o educaţie de calitate, ca populaţia noastră, cu mentalita­tea conştiinţei naţionale, să „ajungă cu acte în regulă în sânul Europei”, dacă învăţământul în care activăm nu are la bază factorul crucial al mentalităţii conştiinţei naţionale?

Univers Pedagogic Pro, nr.10 (470), 12 martie 2015