Deplasindu-ma aproape zilnic spre capitala, imi pun viata in pericol trecind pe la postul politiei auto la intrarea dinspre Strasenilor. Dis-de-dimineata un sergent ori doi stau la intrarea in Chisinau, pe strada, cu arma-automat Kalasnikov, oprind transportul ce intra in oras. Cit de regulamentare sunt aceste interventii ale sergentilor este o alta tema, ce tine de legislatie, de Codul Administrativ si chiar de Codul Penal. Aceasta pe mine ma deranjeaza mai putin.
Ma deranjeaza mai mult faptul ca eu, cetatean liber, cu drepturi constitutionale depline, sunt stresat zilnic de teava Kalasnikov-ului din mina sergentului, ce are niste instructiuni: cind si asupra cui sa scuipe plumbul nimicitor. Probabil ca exista citeva date referitor la intentia structurilor criminale, inarmate si ele (bineinteles, tot cu arme-automat), ce vor sa patrunda in oras. Si, atunci, ma intreb: acest sergent a trecut el oare testul starii sale psihologice, are oare Dumnealui raspunderea respectiva, instructiunile urmate si, respectiv, posibilitatile reale de a-i depista cu precizie pe acesti teroristi si de a-i opri cu arma Kalasnikov?
Personal ma indoiesc. Eu, barbat trecut prin mai multe, simt cum ma trec fiorii cind sergentul cu arma-automat se uita prin fereastra microbuzului, cautind ceva. Dar daca a gasit? Dar daca doar i s-a parut ca a observat oarecare miscari suspecte? Va trage ori nu va trage, ne va culca la pamint ori poate mai are si vreo grenada? De ce eu, om liber, sunt stresat zilnic numai de la gindul ca sergentul respectiv nu este ideal si ca poate admite o eroare? Dar cum e cu femeile insarcinate, copiii, cu domnisoarele mai slabi din fire, cind vad arma-automat si stiu ca e predestinata cuiva? Exista sau nu eventualitatea unei erori? De ce, totusi, e necesar acest Kalasnikov? Noi locuim cumva in Irak, Afganistan ori Somalia? Si, daca exista un pericol real, de ce nu stau soldati ori politisti cu arma-automat in fata Guvernului, a Ambasadelor ori chiar a Ministerului de Interne? Probabil ca, prin aceasta actiune, se urmareste altceva – de a influenta psihologic asupra cuiva… Insa eu, personal, nu doresc sa fiu influentat psihologic cu arma-automat Kalasnikov in tara mea, in fiecare dimineata, cind merg la o zi grea de munca.
Ion Dragutan
NOTA: Sper ca autorul acestor rinduri sa nu fie amenintat cu moartea, asa cum au fost deja amenintati doi lideri ai Filialelor teritoriale ale PNL. VP