Principiile liberalismului
2. Economie şi politică
3. Etica liberală
4. Distincţia public-privat
5. Libertate şi egalitate
6. Căutarea fericirii
7. Libertate şi dreptate
8. Libertate şi solidaritate socială
9. Separaţia stat-societate
10. Statul protector şi Constituţia
11. Statul neutru şi legea liberală
12. Statul concurent şi protecţia socială
13. Statul limitat
14. Principii ale funcţionării statului liberal – democratic
15. Reprezentanţii naţiunii: mandat, imunitate, responsabilitate
16. Democraţia ca stare socială
Libertate şi solidaritate socială
27. Libertatea individuală şi solidaritatea socială nu sunt incompatibile. Armonia intereselor sociale poate fi asigurată doar în condiţii de libertate. Deoarece libertatea unui individ nu se poate articula decât prin manifestarea libertăţii celorlalţi, solidaritatea socială nu stânjeneşte manifestarea libertăţii, ci îi conferă cadrul concret de realizare.
Solidaritatea socială nu este nici inventată şi nici nu este rezultatul decretelor legislative ale vreunei forţe politice. Ea este asemeni unui ţesut al organismului social, pe care îl primim prin intermediul tradiţiilor comunitare, în care acţionăm şi pe care le lăsăm moştenire celor care vin după noi. Solidaritatea socială moderează efectele perverse ale concurenţei şi diviziunii politice, care nu pot fi eliminate decât distrugând societatea: ele au fost şi vor rămâne caracteristici esenţiale ale lumii politice.
În schimb, orice încercare de a instrumenta politic solidaritatea socială din perspectiva unei fraternităţi impuse falsifică spiritul solidarităţii, transformă tradiţia într-o ideologie, iar comunitatea într-o cazarmă a sufletelor.