PCRM a cerut interzicerea spotului unionist al PNL. Va asteptam la conferinta de presa de vineri

Comisia Electorală Centrală

REFERINŢĂ
la contestaţia nr. 01-2 din 19.08.2010

Prin contestaţia înaintată de către reprezentantul PCRM la CEC, Sîrbu Serghei, se pretinde încălcarea legislaţiei electorale de către participantul la referendum PNL.

În particular, se pretinde că „spotul electoral care urmează a fi difuzat оn mijloacele de informare оn masă… are menirea de a îndemna alegătorii să participe la referendum şi să voteze pentru, preşedintele PNL Vitalia Pavlicenco promovează direct ideia unirii Republicii Moldova cu România… prin asemenea declaraţii unioniste participantul la referendum PNL a încălcat flagrant Constituţia Republicii Moldova şi legislaţia electorală”.

De asemenea, prin contestaţia respectivă, se solicită, între altele, a) avertizarea participantului la referendum PNL pentru încălcarea legislaţiei electorale; b) interzicerea participantului la referendum PNL şi tuturor mijloacelor de informare în masă să difuzeze spotul electoral contestat şi înlăturarea lui de pe toate resursele informaţionale; c) sesizarea Ministerului Justiţiei referitor la încălcarea gravă de către PNL a prevederilor Constituţiei Republicii Moldova în vederea luării măsurilor legale ce se impun.


Considerăm contestaţia nominalizată ca neîntemeiată şi pasibilă respingerii, argumentele fiind următoarele:

Prin admiterea contestaţiei nr.01-2 din 19.08.2010, înaintate de către reprezentantul PCRM la CEC, Sîrbu Serghei, va fi încălcat flagrant dreptul la libertatea de exprimare, garantat de art.10 din CEDO, prin amestecul autorităţilor naţionale în exercitarea libertăţii de exprimare, şi va fi încălcat dreptul la alegeri libere, garantat de art.3, din Protocolul 1 la CEDO.

Amestecul în exercitarea libertăţii de exprimare

Articolul 10 din CEDO

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu оmpiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Executarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”

Astfel, libertatea de a comunica informaţii şi idei are o importanţă primordială pentru viaţa politică şi structura democratică a unei ţări. În absenţa acestei libertăţi, este imposibilă organizarea unor scrutine cu adevărat libere.

Amestecul autorităţilor naţionale în exercitarea libertăţii de exprimare în cazul de faţă „nu este necesar într-o societate democratică”.

În scopul adoptării unei decizii în conformitate cu cea de a treia exigenţă, trebuie să fie aplicat principiul proporţionalităţii şi să se răspundă la următoarea întrebare: „a fost oare scopul proporţional mijlocului angajat în realizarea lui?” În această ecuaţie, termenul „scop” implică una sau mai multe valori şi interese arătate pentru a căror protecţie statele sunt autorizate de a interveni în exercitarea libertăţii de exprimare. Termenul „mijloc” implică însăşi ingerinţa, în cazul de faţă disproporţionat de mare.

Eventuala încălcare a dreptului la alegeri libere

Articolul 3 din Protocolul 1 la CEDO

Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Este evident că garanţiile/libertăţile prevăzute în cazul alegerilor sunt perfect valabile şi în cazul participării de către cetăţenii ţării la referendum, or, în esenţă, este vorba de manifestarea de către aceştia a opţiunii lor în privinţa unor chestiuni de interes public sporit.

În Hotărîrea pronunţată în cauza Bowman v. Regatul Unit  din 19 februarie 1998, Curtea de la Strasbourg s-a referit la anumite limitări impuse de legislaţia electorală şi a reţinut în paragraful 41 al hotărîrii sale că „libertatea de exprimare prevăzută în Articolul 10 al Convenţiei trebuie examinată în lumina dreptului la alegeri libere, protejat de art. 3 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, care prevede: Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.”

În alte cauze, Curtea de la Strasbourg a menţionat: “Alegerile libere şi libertatea de expresie, în special libertatea dezbaterilor politice formează împreună temelia oricărui sistem democratic (a se vedea Hotărîrea din 02.03.1987 în cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt v.Belgia, p.22, § 47 şi Hotărоrea din 08.07.1986 pe cauza Lingens v.Austria, p.26, § 41-42). Cele două drepturi sînt reciproc corelate şi se susţin unul pe altul: spre exemplu, după cum a observat Curtea în trecut, libertatea de expresie este una dintre „condiţiile” necesare pentru „asigurarea liberei exprimări a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ” (a se vedea Hotărîrea din 02.03.1987 pe cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt v.Belgia p.24, § 54). Din acest motiv, este deosebit de important ca, în perioada electorală, să fie permisă circulaţia liberă a opiniilor şi a informaţiilor de orice gen.”.

Rezumînd cele invocate mai sus şi raportîndu-le la aşa-zisele „argumente” invocate în contestaţia respectivă, nu există nici un început de probă care să indice că există o necesitate socială impetuoasă ce ar înclina „balanţa” proporţionalităţii în favoarea admiterii contestaţiei.

Făcînd abstracţie de la cele invocate mai sus, subliniem că mesajul „unirii cu România” a fost pe larg utilizat/exploatat şi în campaniile electorale anterioare şi nu există nici o hotărîre a Comisiei Electorale Centrale sau vreo hotărîre/decizie a instanţei judiciare de „sancţionare” a actorilor electorali pentru utilizarea/răspîndirea mesajelor respective.

Netemeinicia contestaţiei

Nu se încalcă Codul Electoral, pentru că PNL nu pledează împotriva suveranităţii R.Moldova, spunînd de unirea cu România. PNL pledează pentru discutarea unui subiect în societate, pentru sensibilizarea cetăţenilor asupra unei asemenea eventualităţi de decizie politică, adoptată conform normelor constituţionale. Orice partid are dreptul să pledeze pentru orice idee, în cadrul constituţional actual, adică o asemenea decizie ar fi luată prin referendum sau în Parlament. Este un caz similar cu îndemnul de aderare la UE sau la Uniunea Rusia-Bielarusi, situaţie echivalentă cu transferul de suveranitate către aceste organizaţii internaţionale. Îndemnul nu înseamnă acţiune. Nu se încalcă nici un articol din Constituţie, ba din contra, toata această acţiune urmează a fi consumată în conformitate cu normele şi principiile constituţionale. PNL nu cheamă la schimbarea regimului constituţional prin violentă, ci expune viziunea partidului asupra unei posibile căi de integrare accelerata a populaţiei R.Moldova în UE şi NATO.

In felul acesta, PCRM, de fapt, este cel care оncalcă principiile constituţionale, оn speţă dreptul la opinie, interzicвnd o poziţie politică PNL. Ar fi ca şi cazul să nu vorbim de NATO, оn societatea moldovenească, pentru că avem neutralitatea оn Constituţie, оnsă R.Moldova nu aderă mвine la NATO, decizia urmвnd să fie luată оn Parlament şi, ulterior, să fie supusă referendumului, adică оn conformitate cu rigorile constituţionale.

Şi PCRM, de exemplu, are dreptul să ceară boicotarea de către populaţie a referendumului, însă problema e pentru funcţionarii publici care se supun, prin acţiunile sau inacţiunile lor, acestui îndemn, încălcînd, astfel, legislaţia în vigoare, fapt ce ar putea duce chiar la sancţionarea lor penală.

În contextul celor menţionate mai sus, solicităm, RESPECTUOS, Comisiei Electorale Centrale respingerea contestaţiei nr. 01-2 din 19.08.2010, înaintate de către reprezentantul PCRM la CEC, în privinţa Partidului Naţional Liberal.

Preşedintele PNL,
Vitalie Pavlicenco

Serviciul de presa al PNL

Comentarii

Lasă un răspuns