Dragi membri ai Delegatiei Politice Nationale,
Stimati invitaţi la şedinţa DPN a PNL,
Vă mulţumesc pentru că aţi venit azi, într-o zi de vară, la şedinţa Delegaţiei Politice Naţionale.
Ultima întîlnire am avut-o pe 12 aprilie 2008, la puţin timp după o perioadă de iarna cu o activitate destul de intensă, în care ne-am axat pe şedinţe cu membrii din Chişinău şi pe crearea Organizaţiilor de Tineret şi de Femei ale PNL.
Principala sarcină pusă de DPN Biroului Permanent Central atunci a fost extinderea şi consolidarea structurilor de partid, activitate care – precum ştim cu toţii – este anevoioasă, în general, dar, mai ales, sub un regim comunist, în care Puterea a concrescut cu structurile represive, un regim ai cărui agenţi fac totul să-şi descurajeze cetăţenii de a adera şi la alte partide decît la cel al comuniştilor şi ale aliaţilor lor. Cunoaşteţi afirmaţia, de acum un an a lui Iurie Roşca, precum că oamenii care vin la PPCD au avantajul că nu se tem de persecuţii din partea comuniştilor…
Ciclul de acţiuni desfăşurare de PNL, în special cu participarea tineretului, s-a încheiat cu Ziua Europei, de 9 Mai, la care au fost prezenţi liderii şi activişti din organizaţiile noastre teritoriale, precum şi reprezentanţi a altor trei partide – AMN, MAE şi PLDM -, ai Uniunii Jurnaliştilor şi ai Forului Democrat al Românilor. Noi, PNL, nu ne-am conformat şi am rămas ferm pe poziţia Zilei Europei de 9 Mai, şi nu pe 8 Mai, cum au procedat reprezentanţii Delegaţiei Europene la Chişinău, care au manifestat „flexibilitate”, în faţa comuniştilor, cedînd pînă şi în ceea ce priveşte data cînd se marchează o sărbătoare internaţională importantă. Am folosit „flexibilitate”, pentru că e cuvîntul la care a recurs seful Delegaţiei Europene la Chişinău, Cezare de Montis, întrebat de mine cum explică această schimbare pentru Moldova. Europenii au hotărît să nu-i deranjeze pe cei care rămîn ancoraţi pe 9 Mai în trecut, văzînd doar sfîrşitul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, fiind vorba, de fapt, de războiul al doilea mondial, ce ne-a adus ocupaţia sovietică. Ca dovadă a fost evidenţa contrapunerii a două lumi – vizavi de adunarea noastră s-au postat adepţii polarizării lumii, noi pledînd pentru reconcilierea la care a recurs Europa Unită. Mesaj pe care tinerii şi vorbitorii la sărbătoarea noastră l-au adus în faţa celor veniţi în Scuarul Operei Naţionale. Vă mulţumim tuturor care aţi contribuit prin prezenţa Dvs. la această acţiune!
Prin această acţiune PNL a făcut un test în privinţa mobilizării adepţilor şi a simpatizanţilor săi, a întins o mînă pentru acţiuni comune altor formaţiuni democratice, a marcat viziunea noastră, dorită de toţi, proNATO şi proUE, compromise de aliaţii comuniştilor. Noi ne-am realizat obiectivul de a uni măcar o parte din partidele necomuniste la acţiuni comune, pentru a pregăti un dialog în vederea perspectivei politice din 2009. Nu acesta este mesajul principal al raportului meu de azi, vreau să menţionez doar că sărbătoarea de 9 Mai a împlinit un vis mai recent, pe care am dorit să-l realizăm după alegerile locale din 2007, cînd am propus tuturor liderilor democraţi, inclusiv PPCD, crezînd în mesajul lor de unire după alegerile locale, să sărbătorim împreună Limba noastră cea Română şi Ziua Independenţei, arătîndu-le guvernanţilor antinaţionali că sîntem la noi acasă.
De 9 Mai am invitat şi formaţiunile de centru-stînga, conduse de Dumitru Braghiş şi Dumitru Diacov, însă nu au acceptat. Nu am pus condiţii cum s-a întîmplat cînd alte formaţiuni ne-au invitat la acţiunile lor, dar ne-au cerut să lăsăm steagurile şi eşarfele acasă.
Acum, sincer vorbind, devine tot mai greu să spunem care formaţiuni au rămas necomuniste, în special urmărind situaţia din Consiliul municipal Chişinău şi din Consiliile raionale. Lucru îngrijorător, pentru că nimeni nu poate garanta că aşa ceva nu se va repeta la nivel naţional în Parlamentul din 2009. Nici comuniştii, nici aliaţii lor nu dorm, acum răstoarnă coaliţiile democratice din raioane, după ce PPCD a lansat un apel atît de impresionant, în anul 2007, de a se face coaliţii democratice, necomuniste, apel urmat de îndemnul liderului AMN Urechean să uităm de 4 aprilie. Cel mai curios e că nu comuniştii insistă azi să fie răsturnate coaliţiile, ci pepecediştii, care devin cel mai mare impediment pentru o alternativă democratică în 2009 la guvernare în Moldova. Recent, la examinarea modificărilor la Bugetul pe 2008, proiectele de finanţare cu bani publici s-au concentrat pe satele, ai căror alegători „au votat corect”, adică pentru coaliţia monstruoasă PCRM-PPCD.
Am propus pentru comuna Işcălău, Făleşti, al cărui primar, dna Valentina Mereniuc, a înaintat patru proiecte pentru finanţare, cu devize de cheltuieli, să se accepte măcar un proiect sau două, însă nici 31 mii de lei nu s-au oferit din bugetul pepecedisto-comunist pentru o comună cu un primar penelist. Acestea sînt metodele coaliţiei extremiste de la putere, care face Bugetul avînd ca şi carte de căpătîi cea cu rezultatele electorale din anul 2007, lucru pe care şi l-am spus în Parlament.
Am menţionat repetat în declaraţii că anul preelectoral 2008 e unul pierdut în toate sensurile pentru societatea moldovenească. E un an în care R.Moldova va face un pas înapoi, după care va fi şi mai greu să redresăm situaţia. Un alt exemplu ar fi preţurile de achiziţie a laptelui, mai joase decît o sticlă de apa minerală, avînd şi tendinţa de a cădea – problemă pe care am abordat-o la solicitarea ţăranilor. La o şedinţă de Guvern cu directorii întreprinderilor de produse lactate li s-a spus ca „măcar încă un an să menţină preţurile la 2 lei, să nu le reducă, chiar dacă aceasta aduce fabrica la faliment”. În loc să se dea compensaţii de la stat pentru fiece litru de lapte care, pentru mai mulţi ţărani, este azi unica sursă de existenţă. Adică, să cîştige comuniştii şi aliaţii lor alegerile în 2009, după care ori pot să şi cadă preţurile de achiziţie, pentru că PCRM va mai sta bine-mersi la putere patru ani şi nu-i va primi pe cetăţeni nici măcar în audienţă, precum îmi spun oamenii ce i-au votat pe comunişti şi vin cu petiţii la democraţi. Ori, dacă nu vor mai avea majoritatea, comuniştii şi aliaţii nu vor mai fi interesaţi ce e şi cu preţurile de achiziţie a laptelui, care va fi deja durerea de cap a altora, ce vor trebui să gestioneze dezastrul postcomunist, aşa cum a fost după 1998.
Iar ce se întîmplă în agricultură, în general, domniile voastre ştiu mai bine decît mine, noi avîndu-i, recent, în faţa Parlamentului pe ţăranii ce cereau ajutorul statului pentru lucrări agricole după o secetă cumplită.
Nu se găsesc bani pentru ţăranii care duc laptele de la gura nepoţilor să facă un ban şi pentru alte trebuinţe, dar, în schimb, clanul mafiot găseşte circa 6 milioane pentru un candelabru adus la Preşedinţie prin contrabandă, alte cîte 2-3 milioane pentru amenajarea bibliotecii şi cantinei la Preşedinţie, a zisei camere a credinciosului Preşedinte comunist la Căpriana, unde firmele fiului miliardar Oleg Voronin toacă banii băbuţelor credincioase, înşelate întru Domnul.
Implicarea guvernanţilor în treburile raionale generează tensiuni şi conflicte. Să luăm doar cazul spitalului Hînceşti, unde comuniştii nu cedează poziţiile, în detrimentul legii şi al drepturilor omului la asistenţă medicală calitativă.
Nu mai spunem de zona găgăuză, unde tensiunile au ajuns la culme, încît unii propun alegeri anticipate. Avansarea în timp apropie, se pare, o perioadă de mare instabilitate, comuniştii implementînd crezul bolşevic, anunţat prin anturaje intime – „Nu plecăm de la Putere decît cu sînge”. Comuniştii se tot laudă că au venit pe cale democratică, dar nu vor să şi plece pe aceeaşi cale. Iar falsificarea rezultatelor alegerilor, ca unică şansă de menţinere a clanului mafiot la putere, e în toi. Începînd cu interzicerea alianţelor, ridicarea pragului electoral, inaccesul persoanelor cu cetăţenie română etc. – decizii taxate de europarlamentari şi e Consiliul Europei.
Pe un fundal economic şi social dezastruos, în condiţiile depopulării satelor, cînd 32 la sută din cetăţeni aspiră să plece de aici în căutarea unui cîştig, cînd s-au ajuns la monstruozităţi de genul celor din perioada foametei organizate – cînd se mîncau om pe om şi proprii copii -, azi femeile mergînd în Rusia să alăpteze căţeluşi aparţinînd unor familii bogate, în schimbul banilor pentru întreţinerea pruncilor lăsaţi acasă pe seama altora – pe acest fundal dezastruos, ca rezultat al guvernării comuniste – noi încercăm să-i convingem pe oameni că salvarea vine de la propria mobilizare, de la solidarizare, de la votul şi la capacitatea fiecăruia de a convinge şi pe alţii să nu se teamă, şi – în nici un caz – salvarea nu vine de la clanul mafiot, cu unicul merit că plăteşte o pensie mizerabilă la timp.
Însărăcirea cu bună ştiinţă a oamenilor, pentru a-i putea manipula mai uşor face parte din arsenalul comunist de influenţă malefică ca să se perpetueze la putere. În timp ce sondajele secrete din laboratoarele comuniste le arată un sprijin de numai 9 la sută, sondajele avizate pe secret la Preşedinţie, efectuate de instituţii aparent respectabile, dar, în esenţă, aflate sub controlul Puterii, le dau atît cît sărmanii oameni să-şi ia lumea în cap şi să plece peste hotare să robească în continuare, pentru a trimite bani rudelor şi a menţine acest regim antipopular şi antinaţional. Mare paradox!
În perioada de dare de seamă de la ultima şedinţă a DPN noi am avut mai multe şedinţe ale BPC, în care am stabilit sarcini în spiritul deciziei DPN din aprilie. Am repartizat funcţiile şi sarcinile pentru fiecare membru BPC, în special în ceea ce priveşte construcţia de partid şi crearea de noi structuri. Nu este un lucru uşor, însă nici imposibil.
Am fost în mai multe raioane, împreună cu membri ai BPC, colegii noştri Anatol Revenco şi Constantin Pasecinic, în special, unde am discutat cu oameni descurajaţi de situaţia politică şi de perspectiva nebuloasă. Oamenii vor claritate şi unirea forţelor politice, proces ce nu a evoluat. Şi dacă evolua fără PNL, mai spuneam că doar noi avem o handicap, o bubă sau o vină. Însă el nu a evoluat nici între alte formaţiuni pe dreapta. Noi urmează încă să răspundem dacă eventuala dispariţie a PNL ar aduce mai multă claritate şi siguranţă pe spectrul politic de centru-dreapta, pe segmentul liberal, unde se înghesuie tot mai mulţi. Astăzi nu sînt puţini cei care pun la îndoială trecerea în Parlament şi a PLDM, PL, MAE, PD, PSD, în ciuda a ceea ce cred aceste partide. Nu se cunoaşte ce pondere va avea şi AMN. Fapt este că unirea PSL cu PD a provocat şi dezamăgire în rîndul unor adepţi ai PSL, care au şi plecat din această combinaţie. Pare că nici unirea PSD cu PDS nu a dus la altceva decît la o altă dezamăgire, după actul la care s-a dedat Eduard Muşuc, în special, cel care a adăugat o dată nefastă celei de 4 aprilie 2005 – 6 iunie 2008.
În ultimele trei luni ne-am axat în activitatea noastră şi pe activităţi legate de imaginea şi promovarea mesajului. Sondajele – aşa cum sunt ele efectuate, în care pe noi ba ne uită, ba ne pierd şi ne trec cu vederea cu bună ştiinţă, arată că avem cel mai clar mesaj, care, dacă ar avea o promovare mai mare prin deplasări în teritoriu şi întîlniri cu oamenii, ar putea fi propagat mai bine. Poate că, încheindu-se în Parlament sesiunea de primăvară-vară, vom reuşi să ne dedicăm mai bine acestei sarcini. Cel puţin, cunoaşteţi că ne-am întîlnit cu mulţi dintre Dumneavoastră, identificat şi atras în echipa noastră. Despre situaţia noastră în planul extinderii şi consolidării partidului va vorbi azi dl Secretar General Alexandru Gorgan, la a doua chestiune de pe ordinea de zi.
Sigur, aşa cum spunea recent Anatol Ţăranu, cei care astăzi, într-o perioadă dificilă, vin la PNL, sînt fondul de aur al adepţilor noştri cu principii şi verticalitate naţională, fără de care nu vom ieşi din mocirla antiromânească şi antieuropeană. Ca să vă daţi seama de frica patologică a comuniştilor şi a lui Roşca de o revoluţie anticomunistă vedeţi atacul din partea unui fost angajat al Institutului Republican International al SUA, ce a „dezvăluit” în presă obiectivul instruirilor efectuate de structura americană – pentru pregătirea unei revoluţii orange în Moldova. Pe de o parte, la cît de meşter este PCRM cu Tkaciuk în frunte să falsifice alegerile, o revoluţie paşnică, de nerecunoaştere a rezultatelor scrutinului, nu ar fi neindicată, pe de altă parte, dacă există atîta siguranţă de putere în faţă alegătorilor, de ce atîtea măsuri de precauţie criticate de Parlamentul European şi de Consiliul Europei, adoptate de comunişti – interzicerea alianţelor electorale, ridicarea masivă a pragului electoral şi neacceptarea persoanelor cu dublă cetăţenie? Asta înseamnă că victoria poate fi redobîndită de comunişti numai dacă se vor crea condiţii artificiale de dominare din partea PCRM, ca nici un român, vreun adevărat democrat, că să nu ajungă în Parlament, nici să candideze. Toţi înalţii factori străini, recent şi preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ce a vizitat Moldova, spun că alegerile parlamentare din 2009 vor constitui un test pentru R. Moldova, însă fraudarea alegerilor a început imediat după alegerile din 2005.
Dar oare cei care se dau azi drept democraţi şi proeuropeni, de ce nu sunt şi proromâni şi proNATO? M-am bucurat să-l aud pe Serafim Urechean la Bruxelles spunînd, în faţa liberalilor-democraţi din Parlamentul European, că românii din Moldova ar trebui să aibă soarta poporului german reunificat, însă m-am întristat cînd am văzut că domnia sa nu a adus acelaşi mesaj la recentul său congres al AMN, unde deja a afirmat că nu e bine să ieşim din CSI. Lucru pe care l-a făcut şi atunci cînd am înaintat cu Valeriu Cosarciuc în Parlament iniţiativa de ieşire din CSI. AMN i-a şi eliminat pe naţional-liberali pentru că nu ne-am retras iniţiativa legislativă, ce figura în Planul de lucru al Fracţiunii AMN, promovat prin DPN. Care e diferenţa dintre un politician conservator şi unul liberal, dacă se practică mesajul dublu – unul la Bruxelles, pentru elita europeană, şi altul la Chişinău, pentru sirpotreb-ul moldovenesc?Avem noi siguranţa că o viitoare majoritate democratică în Parlament va anula restricţia la accesul pentru funcţii publice şi pentru Legislativ în cazul celor cu cetăţenie dublă? Eu una mă îndoiesc.
Nu mi-am propus să analizez comportamentul unor partide, dar am vrut să spun unele lucruri evidente, care ne întristează. Caut şi eu cauza de ce avem sau, mai exact, nu avem nişte evoluţii necesare pe scena politică. Oare este chiar atît de greu să instituim o masă rotundă a partidelor necomuniste, la care, ca şi în 2001-2003, cînd Consiliul Europei constata derapajele antidemocratice comise de guvernarea comunistă, să discutăm cum oprim bacanalele guvernanţilor în ajunul anului decisiv pentru soarta noastră a tuturor – 2009? Analiştii scriu despre cauzele neunirii partidelor, una fiind anturajul şi ierarhizările deja făcute, care nu se pretează dereglărilor ce ar fi în detrimentul speranţei de trecere a unuia sau a altuia în Legislativ. Azi vom examina şi adopta un Apel către partide şi o Declaraţie privind situaţia politică.
Noi nu atacăm public partidele potenţial partenere, dar cînd ne transmit prin binefăcători că noi le-am împiedica în scopurile lor „nobile”, ne gîndim care e problema – cum poate cineva neimportant să împiedice pe cei mari şi tari? În timp ce a fi mare şi tare ar trebui să însemne şi a demonstra disponibilitatea de dialog, puterea de unire a tuturor în faţa unui duşman nedrept, căruia îi putem opune doar înţelepciunea de a ne uni şi a ne solidariza.
Deci, acesta este contextul în care activăm. Am participat în continuare, în special, cu echipele de tineret, la acţiuni în teritoriu, alături de Uniunea Jurnaliştilor, la dezbateri publice. Nu e clar nici fenomenul constatat în raioanele cu alianţe democratice – de a băga dezbaterile publice în săli închise, în loc să le lase în aer liber. În general – în mai multe raioane nu vezi prea mare diferenţă între modul de guvernare din timpul majorităţii comuniste şi cel unde e o majoritate necomunistă, căreia uneori nu-i poţi spune democratică – acelaşi stil, aceeaşi intoleranţă, aceeaşi netransparenţă şi monopolizare, eschivare de la decizii colective bazate pe convingere, nu pe presiune şi pe şantaj sau pe forţă . Am fost la Ungheni, la Soroca, unde tinerii au asistat la şedinţele Delegaţiilor politice teritoriale şi, apoi, au avut un program cognitiv interesant. Vom continua această practică.
Tinerii noştri naţional-liberali au participat la marşul pentru libertatea presei, în Chişinău, fiind unica formaţiune aliniată presei pe 8 mai, au avut o prezenţă de succes la Tîrgul partidelor de la 15 mai, organizat de NDI, cu participarea Aripilor de tineret ale partidelor, la Universitatea Tehnică, propagînd formaţiunea şi clasîndu-se pe locul II, cedînd cu numai 6 puncte tinerilor de la PLDM.
PNL a răspuns îndemnului MAE de a participa la Dezbaterile publice, iniţiate la Uniunea Scriitorilor, privind situaţia politică şi perspectiva alegerilor din 2009. Am participat la o masă rotundă iniţiată de MAE despre Legea privind partidele politice, cu mai multe locuri neclare şi interpretabile. Noi am examinat această chestiune în cadrul BPC şi am luat decizia că Statutul nostru corespunde cerinţelor legii şi nu e nevoie să introducem modificări.
În perspectiva alegerilor din 2009, tineri şi alţi membri activi ai noştri au participat pe 23 mai la un seminar organizat de IRI privind munca în rîndul cetăţenilor aflaţi peste hotare, avem propuneri de cooperare în acest sens cu persoane interesate de a sprijini PNL.
Tineri economişti au participat la Masa Rotunda "Nivelul inflaţiei, deficitul comercial, nivelul salariilor – 3 bariere majore pentru viitorul european al R.Moldova", organizată pe 17 Mai la ASEM.
OTNL a desfăşurat in ajun de 1 iunie, de Ziua Copilului, un turneu sportiv de fotbal, cu finalitate filantropica, cu aripi de tineret ale PPRM, MAE, PLDM, MAE, dînd, din nou, un exemplu frumos de a întinde o mînă tinerilor din alte formaţiuni, mai puţin controlate de şefii lor. Observaţi, au lipsit PL si AMN. Iar pe 1 iunie de suma de 7 mii de lei, colectata la meci, s-au oferit Centrului de plasament provizoriu nr.1 din Chişinău, „Casa „Aşchiuţă”, obiecte necesare şi dulciuri.
În cadrul prezentării pentru PNL a sondajului efectuat de Gallup, la iniţiativa IRI, pe 29 mai 2008, noi ne plasăm mai bine la Chişinău, avînd pe alocuri încrederea a 10 la sută din alegători, per ansamblu, cu extrapolarea elementului indecişilor, plasîndu-ne între 5 şi 7 la sută, fiind cotul cel mai periculos pentru trecerea în Parlament. Dacă vom munci în teritoriu pentru propagarea PNL, această cotă ar spori, dar dacă se vor arunca bani grei pe piaţa politică, lucrurile ar putea evolua şi altfel.
În această perioadă am plasat mai multe materiale în diferite ziare, am participat la conferinţe şi seminare naţionale şi internaţionale, peste hotare, am fost prezenţi în Cabinetul din Umbră la Jurnal de Chişinău, am prezentat o comunicare pe tema „Republica Moldova prezent si viitor” în fata reprezentanţilor a 20 de firme de construcţii, dezvoltatori imobiliari şi firme energetice, ce vor afaceri cu firme din Moldova.
Echipa PNL de la Durleşti a oferit premii băneşti celor mai buni elevi, în cadrul Galei Laureaţilor Liceului „Hyperion” de la Durleşti.
Un grup PNL a participat pe 3 iunie 2008, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor, la întrunirea festivă „20 de ani de la declanşarea Mişcării de Eliberare Naţională (Frontului Popular din Moldova)”.
Adepţii noştri au participat la procesul de protest menit să forţeze Guvernul să semneze Convenţia privind micul trafic la frontieră. De exemplu, la propunerea consilierului Mihai Morteanu, problema a fost discutată şi sprijinită în cadrul Consiliului orăşenesc Făleşti, cerîndu-i-se Guvernului să semneze documentul, iar Consiliilor raionale – să scoată sîrma ghimpată de la Prut. Membrii noştri au fost prezenţi la acţiunile de protest organizate de PLDM şi AMN în raioane.
În a doua jumătate a lunii iulie un grup de profesori, organizat de PNL, pleacă pentru cîteva zile la Bacău, în cadrul unui program de instruire şi odihnă.
OTNL-Rezina, creată la 6 aprilie 2008, a făcut mai multe acţiuni, care sunt expuse pe site-ul www.pnl.md. El a fost deja vizitat de cîteva mii de utilizatori de Internet. La BPC Veaceslav Ombun, liderul OTNL, a fost confirmat ca ofiţer al PNL pentru relaţii internaţionale, relaţii cu presa, coordonator de site.
Acum două săptămîni mi-am lansat un blog personal, pe care vrem să-l conectăm ca forum cu site-ul, pe ale cărui pagini discutăm probleme ce îi interesează pe vizitatorii nu numai de la noi, dar şi de peste hotare.
La ultima şedinţă a BPC am stabilit un plan de lucru pentru următoarele trei luni, care include extinderea PNL în teritoriu, identificarea structurilor de sprijin. Sigur, problema principală de care ne ciocnim este unirea şi neşansa partidelor. Însă şansa o dau oamenii şi se găsesc dintre aceştia – adepţi mai vechi sau prieteni mai noi. Vrem sa definitivam si componenta Guvernului nostru din umbra pentru a verifica atît personalul şi curajul nostru, cît şi pentru a contribui la diferite formule de unire a Opoziţiei pentru 2009.
Le spunem cetăţenilor despre două paradoxuri – timp de 17 ani oamenii au tot votat partide cu bani şi cu şansă şi au rămas cei mai săraci din Europa. PNL a fost printre cei mai activi în ale fuzionării şi rămîne deschis dialogului. Dar oare de ce alte partide liberale, mai vechi sau mai noi nu doresc – numai pentru că se văd puternice şi nu ar vrea să cedeze din ponderea lor sau au patroni care nu le permit? Am marea temere că, „votînd şansa”, ne vom trezi cu noi dezamăgiri gen Roşca, Serebrian, Diacov, Braghis, Muşuc ş.a. Vă invit să discutăm, să ia cuvîntul şi membrii DPN, şi invitaţii noştri. Vă mulţumesc şi vom răspunde la întrebările care vor fi, după care vom trece la dezbateri.