Statul concurent si protectia sociala

Principiile liberalismului [Rating: *** Voturi exprimate: 229]




Statul concurent şi protecţia socială

38. Existenţa unui sector "public" în economie face absolut necesară definirea statului liberal ca stat concurent.

Statul actual nu se mai poate mărgini să joace rolul unui "paznic de noapte", adică să fie un simplu spectator al schimburilor comerciale.

Pe de altă parte, din punct de vedere principial intervenţia statului nu-şi poate fixa drept obiectiv controlul asupra economiei. Este un fapt mereu verificat că nici un stat nu poate atinge simultan aceste două obiective: să controleze economia şi să o menţină în stare de funcţionare prosperă. Astfel spus, intervenţionismul şi piaţa liberă sunt incompatibile. De ce ? În esenţă, argumentul liberal are două părţi.

(1) Prima parte a argumentului susţine că numărul informaţiilor necesare pentru atingerea prosperităţii în condiţiile unui intervenţionism eficient este atât de mare încât depăşeşte capacităţile oricărei echipe de guvernanţi, oricât de competentă ar fi aceasta. În plus, în absenţa pieţei nici un funcţionar de stat, oricât de bine intenţionat, nu ar putea şti nici măcar în principiu care ar fi datele relevante pentru calculul preţurilor, identificarea resurselor şi cuantificarea necesarului de producţie. Numai piaţa liberă permite un calcul economic.

(2) A doua parte a argumentului susţine că informaţiile care sunt necesare unei planificări complete şi eficiente sunt de fapt dispersate la actorii pieţei şi nu pot fi extrase de la aceştia decât prin intermediul pieţei. Ori, deoarece informaţiile care asigură optimul funcţionării economiei sunt deţinute numai de producătorii liberi, cunoştinţele dispersate pot fi mobilizate şi fructificate numai prin funcţionarea nestânjenită a mecanismelor pieţei libere. În concluzie, piaţa este cel mai adaptat sistem pentru satisfacerea nevoilor unei mari societăţi deschise. Altfel spus, piaţa poate furniza prosperitate numai dacă statul se abţine să intervină şi acceptă să fie un concurent loial, ca oricare altul.

Statul este de aceea obligat să administreze sectoarele economice publice în care acţionează respectând în mod absolut legile concurenţei economice.

Cu alte cuvinte: odată implicat în economie, statul trebuie să tindă în mod constant să fie un actor ca oricare altul în jocul liber al pieţei. Eliminarea reală a birocraţiei nu se poate face decât prin supunerea unităţilor economice controlate de stat la regulile de concurenţă specifice economiei de piaţă.

Singurul monopol acceptabil este cel în care concurenţa nu pare a juca nici un rol: de pildă, experienţa istorică a făcut din domeniul apărării naţionale un asemenea domeniu rezervat autorităţii statului.
Monopolul care este refuzat statului nu poate fi îngăduit unei firme private.

39. Organizarea concurenţială a sectorului public nu exclude protecţia socială, care reprezintă, de fapt, o formă particulară a protecţiei pe care statul o pune la dispoziţia cetăţenilor.

Resursele necesare protecţiei sociale trebuie asigurate nu numai din profitul sectorului privat, ci şi din profitul sectorului public, realizat după aceleaşi reguli de competiţie şi transparenţă economică ca şi profitul privat.

40. În mod excepţional, când realitatea socială o impune, statul poate opera o redistribuire a profitului privat şi a celui public.

Limitele şi regulile redistribuirii profitului privat şi a celui public trebuie stabilite, pe cât posibil, printr-un vot explicit al cetăţenilor. Consultarea acestora trebuie precedată de prezentarea unor expertize independente.

Continuare Pagina: 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16
Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Introduceți cifra * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Partidul Național Liberal © 2014 Frontier Theme
IP Blocking Protection is enabled by IP Address Blocker from LionScripts.com.
Menu Title