A fost un an greu. Despre ”Fericiun Crăcit”. Românii basarabeni – captivii ”tulburărilor” identitare, religioase, politice și de alte tipuri… La Mulți Ani!

Îmi vin o sumedenie de idei pe care le-aș putea desfășura ș împărtăși. Însă dezamăgirea cumplită ce se tot adâncește și ia amploare ne paralizează voința de a mai scrie ceva.

E tot mai la modă să se vorbească – mai ales venind moda dinspre Occident – de ”tulburări de personalitate”, ”depresie”, alte minunății de acest gen, când oamenii parcă s-au plictisit de viață și de greutățile ei și îți acoperă iresponsabilitatea prin diagnoze în vogă…

Noi, cei de dincoace de Prut, suntem, se pare, victime în masă ale acestor tulburări. Și anii de după 1991, dar, mai ales, ultimii și ultimul an ne-o demonstrează cu prisosință.

Însă despre cazul cu ”Fericiun Crăcit” al socialistei la Soroca s-a întâmplat să îl comentez cu unii prieteni. O sugestie a unei colege de grupă de la Facultate m-a făcut să aștern aceste rânduri.

Râdem noi, râdem, ca să parafrazăm o spusă din ”Harap Alb”, însă dacă facem un efort sincer și pătrundem mai adânc acest caz, afirmația deșucheată de la Soroca, ce denotă o extensiune a ”metatezei” (”fenomen fonetic ce constă în schimbarea locului unui sunet, sau al unui grup de sunete în interiorul unui cuvânt” –  doar că aici sunt afectate două cuvinte. – Nota noastră) – lovește drept în țintă.

Haideți să stăm strâmb și să judecăm drept. Oare nu avem noi, într-adevăr, un Crăciun cam ”crăcit” pe vreo două săptămâni, încât nu știm, de fapt, când, de fapt, s-a născut Isus Hristos? Nu știm după care stil să ne conducem și când odată decidem să punem capăt acestei dualități/”tulburări” religioase dincoace de Prut?

Oare nu suntem noi suspendați, ”tulburați” ori chiar ”crăciți” și identitar –  adică suntem români, moldoveni, basarabeni, ruso-moldoveni/ruso-români, daci, români basarabeni sau mai nu știu cine?

Oare din punct de vedere politic nu rămânem – chiar și după aproape 30 de ani – ”crăciți”/”tulburați” între Est și Vest? În loc să acostăm la un mal și la o Țară adevărată, a noastră, prin care putem fi și în lumea civilizată, noi suntem suspendați între trecutul irecuperabil și ne pierdem anii cu speranțe false, și, pe de altă parte, nefolosind șansa nemaipomenită de a fi cu națiunea noastră română și cu o comunitate euroatlantică civilizată?

Adică, mai avem o furcă dăunătoare și în interiorul orientării proVest – direct, spre Europa, ”la sfântul așteaptă”, ori imediat, prin Reunirea cu România?

Da, și cu Europa se produc lucruri care necesită discernământ și neîmbrățișarea oarbă a tuturor valorilor impuse, unele străine rău tradițiilor și obiceiurilor noastre – putem vorbi și de tulburările despre care spune foarte bine Dan Puric, cel dezamăgit de lucrurile improprii românilor, ce vin și dinspre Vest. Aici trebuie să fim uniți și să propulsăm la putere patrioți români, nu vânduți intereselor străine – fie din Est, fie din Vest.

Însă pentru noi, românii basarabeni, anul care a trecut ne-a arătat că am rămas naivi, creduli, tulburați identitar, religios, politic și pe alte dimensiuni.

Anul 2020, care vine, va fi chiar unul crucial. Ori găsim voința și ne-ambiția pentru a nu permite ca niște dodoni să ne mai joace patru ani tontoroiul pe sufletele încă tulburate, ori lăsăm lucrurile baltă, ne luăm lumea în cap la propriu și la figurat și trecem – dereglați și bâlbâiți – în lumea cealaltă, lăsându-le generațiilor din urmă ca moștenire iresponsabilitatea.

La Mulți Ani tuturor! Poate facem ca 2020 să fie, cel puțin, „Anul trezirii identitare și politice”?

Vitalia PAVLICENCO

Comentarii
Partidul Național Liberal © 2014 Privacy Policy