V. Pavlicenco: Am fost eliminata dintr-o formatiune politica pentru curaj, dar am reconstituit PNL


 S-a născut la 29 octombrie în satul Grinăuți, Bălți. A absolvit școala medie, fiind medaliată cu aur, însă nu a ajuns să fie activistă în organizația de pionieri sau de komsomol, pentru că era și mai mică decât toți colegii. Apoi a urmat Facultatea de limbi străine la Universitatea de Stat din Chișinău, unde a fost admisă în 1970 pe 1 august, la Secțiunea Franceză, luând doctoratul. A făcut numeroase stagieri peste hotare și are experineță de lucru în jurnalism: la editura Știința, la agenția Moldova-pres, iar mai târziu a deținut postul de redactor șef al publicației „Mesagerul”. Despre cariera sa politică și cum a reușit să devină una din puținele lidere de partid politic în RM, ne-a relatat liderul PNL și omul politic, Vitalia Pavlicenco. 

Politik.md: Dnă Pavlicenco, am dori să aflăm pentru început cine sau ce fapt v-a motivat să vă implicați în activitatea politică? Ați știut din copilărie că veți deveni politiciană?

Vitalia Pavlicenco: Nu aș putea spune că mă gândeam din copilărie la politică, pentru că, pe atunci, nici nu știam ce însemna aceasta. Sunt prin Zodie Scorpion, născută în anul Șarpelui și țin minte că mama le zicea tuturor – ”Vitalia luptă pentru dreptate și pe dreptate”, ceea ce ar trebui, zic eu, să și fie crezul celor ce se implică în activitatea publică. Cred că, în primul rând, firea și caracterul, moștenite de la părinți, m-au adus în politică. Pe de altă parte, presupun, un motiv a fost – viața mea fără tată. Poate știați, eu nu l-am cunoscut pe tatăl meu – el a fost omorât bestial, în condiții neelucidate, în 1953, cu 4 luni înaintea nașterii mele. Asta m-a marcat mult, neînțelegând de ce nu am tată ca toți copiii, ceea ce m-a determinat să aflu „de ce?”. Apoi, mama mea, Agafia Bordeniuc, profesoară de limba română și franceză, cu studii și la Iași, de unde a revenit în Basarabia în 1940, a fost persecutată de regimul sovietic, forțată să vorbească o limbă ”șantistă”, cu ”norod”, și nu ”popor”. La 38 de ani a avut un infarct, noaptea, țin minte bine asta. Un alt motiv care, presupun, m-a modelat, a fost Facultatea de Limbi Străine, unde am aflat mai multe lucruri despre alte culturi. După proclamarea Independenței, soțul meu și cu mine, ambii absolvenți ai Facultăților de Limbi Străine, am fost mai deschiși schimbărilor, pentru că și soțul meu a crescut fără tată, care a murit când el era în clasa a 6-a, urmat de alți 5 frați și surori. Zilele acestea a condus-o pe ultimul drum pe mama lui, Domnica, Dumnezeu să o ierte. Și un alt motiv, pe care îl văd, că m-ar fi adus în politică – ar fi că am activat în edituri, agenție de presă, mi-am luat teza de doctor în filologie la Academia de Științe, am intrat în contact cu oameni de valoare, care mi-au fost ca o călăuză: cum au fost și rămân regretatul Valentin Mîndîcanu, Alexandru Moșanu, pe care îl respect enorm și care este, pe lângă multe alte realizări, și membru fondator al Consiliului Unirii-2012.


Politik.md: Pe cât de complicat a fost la început și cine v-a ajutat cel mai mult?

Vitalia Pavlicenco: M-au ajutat răbdarea și familia. Fusesem deja călită puțin în viața de partid și în Redacția publicației Partidului Forțelor Democratice (PFD) „Mesagerul”, condus 4 ani de mine ca redactor-șef, aducând ziarul în top. De fapt, în numele echipei Congresului Democrat Unit, Mihai Ghimpu coborâse de mai multe ori din prezidiu la un for de unificare a forțelor democratice naționale (eu eram membru al Partidului Democrat, condus de Gheorghe Ghimpu), propunându-mi să preiau ”Mesagerul”. Eu am refuzat și, practic, dna Nadejda Brânzan, Alexandru Moșanu, Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc și Ion Hadârcă au insistat să mă ridic în picioare, ca să mă voteze în funcția de redactor-șef în Consiliul CDU, contrar, practic, voinței mele.

După care – că mă tot întrebați de greutăți – am stat 2 zile bolnavă la pat și mă tot gândeam: cum eu, fără studii de ziaristă, să conduc o publicație? Dar iată că am avut curajul să fac un colectiv redacțional din ziariști cu renume, care au editat un ziar util și combativ, tot ei spunându-mi că studiile de la Universitate nu servesc la nimic și să nu-mi fac complexe. Apoi, echipa PFD mi-a propus să mă implic și să-mi asum un raion în alegerile prezidențiale din 1996, când a candidat Valeriu Matei. Mi-am asumat raionul Râșcani și am avut al doilea rezultat pe republică, de peste 14%, fapt pentru care, colegii m-au propus pe lista PFD pentru Parlament în 1998 și am fost a 6-a, după Ilie Ilașcu. Astfel am devenit prima oară deputat, am făcut parte din delegația noastră la Adunarea Parlamentară a NATO, unde am avut o activitate intensă și în 1999, la sesiunea AP de la Amsterdam, cu două zile înainte de decizia summit-ului OSCE de la Istanbul, privind retragerea trupelor rusești.

Mi-am încheiat mandatul de deputat, apoi am fost invitată în PNL, pentru că și-au băgat coada în PFD agenturile lucinschiste și ne-au dezbinat. Mi-aș fi dorit să fie și atunci, și acum un PNL puternic, omolog al PNL-ului istoric din spațiul românesc, avansând spre a deveni filiala din Basarabia a PNL din România.

Politik.md: Dacă nu ar fi PNL, în care partid din R. Moldova v-ați regăsi?

Vitalia Pavlicenco: Nu m-aș mai regăsi, cred, în alt partid.Venirea masivă a comuniștilor în 2001 la putere, a făcut să coagulăm forțele democratice. Astfel, PNL, condus de Mircea Rusu, unde participasem la alegerile anticipate din 2001, s-a dizolvat, creându-se Partidul Liberal condus de Veaceslav Untilă. Acesta cu social-democrații și grupul condus de Urecheanu au format Alianța ”Moldova Noastră”, pe ale cărei liste am redevenit deputat în 2005. Sigur, au fost încercări și în 1998, și în 2001 să nu fiu inclusă în listele pentru Parlament, adică, femeie fiind, nu mi-a fost ușor. Însă am fost mereu atât de activă, încât bărbații, pur și simplu, nu au putut să mă neglijeze și asta le spun femeilor care vor, sau care sunt deja în politică: fiți mai bune și mai active ca bărbații, fiți solidare, sprijiniți-vă și bărbații vă vor respecta, pentru că lor le place foarte mult să spună că nu suntem unite între noi. Trebuie să fim și active, și unite.

Fiind activă, organizată și responsabilă, le-am spus colegilor din AMN: „Noi trebuie să acționăm în baza programului nostru electoral, care prevedea: și ieșirea din CSI, și aderarea la NATO, și limba română, și reglementarea problemei transnistrene în baza integrității teritoriale și statale a R.Moldova”. De aceea am înaintat cu Valeriu Cosarciuc o serie de inițiative, în plin regim comunist. Am impus în Parlament dezbaterea subiectului ieșirii din CSI, am propus rezilierea Acordului semnat de Snegur și Elțin, privind încetarea războiului, ca să plece Comisia Unificată de Control și trupele de pace, precum și rezilierea Memorandumului privind Transnistria din 1997, care a egalat în negocieri Tiraspolul cu Chișinăul.

După care am fost eliminată, cu Anatol Țăranu (el – pentru că dirija un club liberal) din AMN, pe nedrept și prin manipulare, desigur, și echipa național-liberală, care ne-a urmat, am reconstituit PNL. Acum sunt președinte legal al PNL până în 2015, în baza Statutului unionist modificat și înregistrat, prin judecată, la Ministerul Justiției, și doresc să intre PNL în Parlament. Noi pledăm pentru omogenizarea spațiului politic românesc. Mai visez să pot transmite pârghiile PNL în mâini sigure, care să păstreze mesajul Unirii, Logoul și Săgeata și să spun că mi-am făcut datoria și mă pot ocupa liniștită de creșterea nepoțicăi mele dragi.

Politik.md: Știm că sunteți căsătorită și aveți o fiică și o nepoțică. Cum au reacționat cei din familie, la început, și cum reușiți să îmbinați aceste două activități: cea de familistă și cea de politiciană?

Vitalia Pavlicenco:  Am fost avantajată în activitatea mea de politician curajos, și de factorul Familie. Aceasta în sensul că, împreună cu soțul, am făcut totul în casă, după principiul ”cine vine primul acasă, acela identifică prioritățile și acționează”. Soțul meu gătește, fiind profesor universitar, nu lucrează atât de strict de la oră la oră, de aceea, a fost mai liber toată viața. Deși a muncit mereu legal, cu impozite plătite, în câte vreo cinci-șase locuri, acum are o pensie mai mare decât mine, ca deputat (eu am nimerit sub cuțitul impus de Lupu, cu 42%, și nu 75% din veniturile deputatului, la pensie).

Restul le-am făcut mereu umăr la umăr. El mi-a spus, în cele mai grele momente, că principalul e să achităm facturile și să avem ce mânca, în rest, să fac ce-mi place, în special, în perioada de activitate extraparlamentară. Sergiu este foarte atent la ce spun, cum scriu, ne verificăm reciproc, eu l-am ajutat cu ce am putut în munca sa, la pregătirea tezelor (că el e doctor habilitat), apoi cu redactarea – el a editat cărți, manuale, cu partea tehnică la calculator, scanare, etc. Un alt aspect important e că nu datorez cuiva ceva pentru fiica mea. Beatriz este violonistă, independentă, liber profesionistă, e stabilită în Germania. Nu am fost nevoită să mă umilesc pe lângă cineva, să mi-o ia la lucru și să-mi închidă cineva cu asta gura. A învățat la București, și-a luat și ea doctoratul la Școala de Înalte Studii de Teatru și Muzică din Hamburg, unde a fost admisă în urma unui concurs drastic. Are un soț minunat, el este născut neamț, ca și nepoțica mea.

Familia mereu m-a înțeles, apreciat, sprijinit și chiar compătimit. E adevărat că mă desfac între politică și rolul de bunică – ce nu-mi este ușor. De exemplu, în anul 2012, când noi am avut extrem de multe acțiuni politice, deoarece s-au împlinit 200 de ani de ocupație ruso-sovietică, soțul meu a stat pe rol de bunic 8 luni în Germania. Am avut un an extrem de greu și nu cred că mă așteaptă un altul mai ușor.

Politik.md: Dacă nu ar fi politica, ce ocupație ați fi avut acum?

Vitalia Pavlicenco:  Poate că aș fi profesoară, poate aplicam pentru vreun job în structuri internaționale, deoarece cunosc mai multe limbi străine. Poate că aș avea o activitate obștească de apărare a animalelor vagabonde.Nu mă consider fericită, văzând această problemă nu doar nerezolvată, dar adusă de cei, care trebuie să o rezolve, la un tratament primitiv, total necivilizat, vorbesc de Primăria orașului. Nici nu vreau să mai vorbesc de asta, pentru că, împreună cu Asociația ”ALGA” fac foarte multe lucruri pentru a ușura soarta animăluțelor nevinovate de atitudinea inumană a oamenilor. Dna Valentina Dudnic, președintelșe ”ALGA”, a trimis un număr mare de animale în Germania, celor care au inimă. Însă, de fapt, sunt la o vârstă când deja mă gândesc să-mi fac ordine tot mai meticuloasă în lucruri, pentru că nu excludem să trecem, într-o zi, să fim alături de fiică și nepoțică.

Politik.md: Pe cât de greu sau ușor îi este unei femei sa să afirme în politică, unde preponderent la conducere sunt bărbați? Ce ar trebui să facă, pentru a fi auzită?

Vitalia Pavlicenco:  Nu este ușor. E nevoie de perseverență, de corectitudine, de principialitate și caracter. Cum spuneam mai sus, e nevoie ca femeile să fie solidare, să-și promoveze împreună valoarea, pentru a o putea pune în folosul societății. Nu trebuie să ne plângem pe bărbați, că ei sunt cum sunt. Trebuie câștigați inteligent cei deștepți și nemisogini, apoi și cei mai bădăranoși- ei trebuie făcuți parteneri. Însă orice femeie trebuie să știe că nu poate fi apreciată, doar pentru că e de alt sex decât bărbații. E nevoie să fie foarte performantă în competiția cu bărbatul, deoarece atunci când aceștia au de ales între o femeie și un bărbat, aleg bărbatul, de aceea, cum spuneau femeile care cercetează tema, spun că o doamnă trebuie să fie profesional de 5 ori mai bună decât concurentul masculin.

Femeia în politică nu trebuie să stea în buzunarul șefilor de partid. Eu nu am stat niciodată și bărbații deștepți m-au respectat pentru aceasta. Și acum, în PNL, avem mulți bărbați demni care muncesc, evident, cot la cot cu femeile și nu au fumuri cum sunt cei din alte partide. Noi, PNL, am promovat mereu femeile în alegeri, plasându-le 50 la 50 pe liste, așa vom face și mai departe, pentru că femeile nu participă la scheme de corupție, au grija implicită de morala societății, ele pot face mai curată și mai morală – politica.

Pentru că asta am încercat, fiind eliminată din AMN pentru asemenea curaj și verticalitate, dar am reconstituit PNL. Împreună cu echipa, sunt femeie-președinte de partid și demonstrez că un partid poate activa și fiind condus de o femeie, nu numai de cei care fură averea publică prin înțelegeri la vînătoare, la saună, la restaurant. Cred că în PNL sunt cei mai buni bărbați. Sunt foarte buni și activi bărbați și printre membrii activi și coordonatori ai Consiliului Unirii.

Politik.md: Dacă e să facem o analiză a numărului de femei din structurile decizionale, Parlament sau Guvern, observăm că femeile sunt în minoritate. Cum apreciați implicarea femeilor din politica moldovenească?

Vitalia Pavlicenco: Prost. Femeile din partidele parlamentare tac, stau după spatele bărbaților, după ce au muncit mai mult ca ei în campaniile electorale. Ele acceptă această condiție, pentru că de aia au fost promovate de liderii șantajabili, corupți și murdari, feminofobi ai partidelor lor, care își tratează colegile de partid ca pe soțiile, pe care le văd bune doar pentru cratiță și, uneori, pentru încă ceva… Nu avem deocamdată femei independente în politică, poate sunt câteva în viața publică, în ONG-uri. Aceasta e și din cauza corupției și săcăciei, într-un stat fără identitate, un stat-problemă, furat și hărțuit de tîlhari mai mari sau mai mici, de contrabandiști. Este o rușine că au promovat comuniștii în funcții decizionale mai multe femei promovate decât democrații. Dar trebuie să și explic de ce se întîmplă așa. După ce au adus R.Moldova la statutul de cel mai sărac stat din Europa, comuniștii au promovat femeile în înalte funcții decizionale ca să le ascundă corupția și să ”umanizeze” cumva regimul. Spun, pentru că știu că unele doamne mai roșii, care au acceptat să intre în Guvernul PCRM, au regretat văzând ce se aștepta de la ele. Adică – acte de ilegalitate, corupție, dar cu o față fardată de femeie. Iar democrații nici măcar asta nu fac. Ei, pur și simplu, nu se pot sătura de putere, sunt avizi de furat și nu pot face asta cu femeile lor, de aceea nici nu le prea promovează. Eu am avut curajul să le spun la București, la o conferință a femeilor social-democrate, unde am am anunțat că reprezint AMN, dar sunt aripa național-liberală acolo, să nu accepte niciodată să fie în buzunarul bărbaților cu organizația lor de femei. Atunci era lider la femei Hildegard Puwak, iar lider PSD și premier era Adrian Năstase.

Politik.md: Dvs, dacă ați fi la conducerea țării, ce ați schimba? Pentru că tot vorbim de reforme, dar, până la urmă observăm că nu prea se doresc aceste reforme. După părerea Dvs, care domenii ar trebui reformate urgent și ce ar trebui modificat?

Vitalia Pavlicenco:  Noi, PNL, ca membru al Consiliului Unirii, am promovat conceptul propus de unioniști ”Unirea cu România prin modernizare”. Noi nu dorim ca R.Moldova să ajungă la reîntregire ca o epavă, ci să fie o societate de oameni cât de cât liberi, care să-și asigure minimumul de decență în traiul românilor și al alogenilor ce locuiesc în stânga Prutului. Pe site-ul www.consiliul-unirii.ro este plasat acest concept, editat recent și sub forma unei broșuri de circa 100 de pagini. Numai că Televiziunile sunt controlate de Puterea antiunionistă și pe nimeni nu interesează ce reforme noi propunem în vederea apropierii și unificării cu România. Nimeni dintre guvernanți nu crede în acest stat, tocmai că îl fură pentru că știu că el se va unifica și ei vor să fie atunci cetățeni bogați, onorabili, cu proprietatea privată legalizată și sub protecția legislației europene.

Politik.md: În contextul ultimelor evenimente (atacurile raider, omorul din Pădurea Domnească), imaginea R. Moldova este puțin știrbită, acest lucru a fost recunoscut și de către ministrul de Externe. Credeți că toate acestea ar putea pune piedici în calea integrării europene a țării noastre?

Vitalia Pavlicenco:  Nu doar asta. Uitați-vă ce e cu Banca de Economii, devalizată de guvernări. Personal, am criticat de la bun început AIE, ale cărei componente PNL le-a sprijinit, de fapt, în 2009. Am fost învinuită că aș dori revenirea comuniștilor la putere, când eram aproape unica atunci când, între 2005 și 2009, în Parlamentul bolșevic, luptam împotriva comuniștilor. Mie, de exemplu, îmi este clar că ”se străduie” să îi readucă la putere pe comuniști demnitarii care fură statul, nu fac reforme, nu respectă legea, nu impun nici celorlalți respectul legii, prin propriul exemplu, care nu se gândesc la câtă lume săracă avem și la câți copii cresc fără părinți. Care nu i-au pedepsit pe comuniști pentru fărădelegile din cei 10 ani de guvernare antipopulară și antieuropeană. Eu cred că Moldova a căzut în ultimul timp foarte tare în ochii partenerilor de dezvoltare, cum îi place să îi numească pe partenerii europeni liderii PLDM. Care ”dezvoltare” cu fonduri europene furate mai abitir decât în regimul comunist? În general, nu trebuie să ne facem iluzii privind integrarea europeană, ea nu surâde R.Moldova, au spus-o atâția decidenți importanți. Pur și simplu, ei ne mai hrănesc din când în când cu iluzia asta ca să nu cădem de tot, dar cred că nici această tactică nu va mai servi în curând la nimic. Începe să le fie lehamite și europenilor de această clasă politică vândută altor interese, mai ales că ea nici nu vrea să știe de interesul nostru național. Cât o să mai bâjbâim prin întuneric, întreb pentru că integrarea europeană e un fel de eschivare de la recunoașterea adevărului unic, mai exact – că doar prin Unirea cu România putem ajunge în UE și NATO.

Politik.md: Dacă e să revenim la femeile din politică. Pe cine din femeile politiciene din R.Moldova sau din întreaga lume le considerați exemple demne de urmat?

Vitalia Pavlicenco: Nu îmi sunt modele, dar se impun fiecare în domeniul său prin manifestările cunoscute – cum ar fi: Madeleine Albright, fost Secretar de Stat al SUA, pentru consecvență și voință fermă; Margaret Thatcher, pentru puterea sa de caracter și reforme, Vaia Vīķe-Freiberga, ex-Președinte al Letoniei, care a vorbit și de Holocaustul popoarelor exterminate sau supuse genocidului în URSS. Din România îmi sunt simpatice unele doamne din viața publică, precum Zoe Petre, scriitoarea Ileana Vulpescu. Din R.Moldova le apreciez pe Alexandra Can și Eugenia Duca, Eugenia Ciumac și Valentina Harti, Maria Stoianov și Maria Sarabaș, pe colegele mele de partid Iulia Deleu, Ludmila Bolboceanu, Lucia Balmuș, pe care, dacă le-ați cunoaște, le-ați aprecia la fel ca și mine.

Dnă Pavlicenco, vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă urăm cât mai multe succese în tot ceea ce faceți. Sperăm la noi colaborări frumoase.

Vitalia Pavlicenco: Vă mulțumesc și eu și vă doresc succes.
Comentarii

Lasă un răspuns